– OAMENI MARI FĂRĂ SĂ VREM –

Lucrez de o lună și două săptămâni și încă îmi e greu să mă gândesc că plec dimineața și ajung seara acasă. Probabil ca orice student de anul III, proaspăt angajat, drumurile mele de la Unirii la Victoriei și invers s-au transformat în drumuri de la facultate la redacție și acasă, iar scosul cărților polițiste din geantă în parcuri sau tramvaie, a devenit scosul telefonului din buzunar și citit știri sau reportaje mișto. Carnețelul portocaliu, primit de la o prietenă care a fost în State, are toate filele scrise acum, iar cafelele cu gheață au devenit un moft.

Continue Reading

– ÎN LUPTĂ CU TINE –

Și în generală, și pe timpul liceului, stăteam în banca a doua de la geam. Habar n-am dacă am ridicat mâna de patru ori în acei opt ani de școală. Singurele momente în care mi se auzea vocea, erau doar când eram ascultată sau se deschidea catalogul și la mine. Învățam lecție de lecție, dar nu aveam niciodată suficientă încredere încât să risc să o spun și mereu îmi plăceau testele scrise pentru că era mai puțină bătaie de cap cu ele. Și pentru că nu te auzea nimeni pe foaia de hârtie, deci era mai simplu.

Continue Reading

– ACOLO SAU AICI? –

Am venit la București cu 18 ani, 1,60 înălțime și două perechi de pantofi.

Am plecat din Petroșani, un oraș destul de modest, nu o mare frumusețe, dar suficient de liniștit pentru mine. Mi-am lăsat dramele din școală acolo, mi-am părăsit jurnalul cărămidă, am lasat în urmă actorii preferați, cântăreții și poveștile și am venit cu gândul că mă voi schimba puțin. Ca și cum mi-aș face un update la viața pe care o trăiam destul de mecanic și fără să știu prea multe. Dar m-am izbit de ceva ce nu părea tocmai potrivit pentru mine. Nu aveam prieteni pe vremea aia și ca studentă în primul an, habar n-aveam cum să ajung de acasă până la facultate sau cum arata centrul Bucureștiului și ce se găsea pe acolo.

Continue Reading

– AM FOST ȘI NOI CÂNDVA MICI –

Ăsta e un mic fragment din ceva ce am scris acum trei luni.

„Am venit acasă de vineri și deja m-am certat cu ai mei de cel puțin cinci ori. Pentru că sunt momente în care mă enervează simplul fapt că insistă să mănânc atunci când nu îmi e foame. Ce să mai spun de momentele în care se ceartă pe un prosop mutat dintr-o parte în alta sau din cauza programului de la televizor. M-am simțit neîndreptățită pentru că vin rar acasă și nici măcar atunci nu poate să fie liniște. M-am obișnuit cu gândul că nu suntem perfecți şi oricum o familie ca în filmele americane nu vom fi niciodată. Dar mi-aş fi dorit să ne prefacem puțin, măcar trei săptămâni.”

Continue Reading

– UN LOC PRINTRE LOCURI –

M-am plimbat zilele astea singură prin București cât nu m-am plimbat toată viața și am început să mă opresc mai degrabă la cafenele decât să merg acasă. Am văzut un tip care își aștepta iubita cu un buchet de flori la scările statuilor de la Universitate, dar ea nu s-a făcut văzută nici după o oră de stat. Mă gândeam ce o fi în mintea lui în clipele alea, că în timp ce aplica formulele la fizică acum ceva ani, nu învăța lucruri peste care urma să dea în viața. Toți facem asta. Am văzut jumătate de pâine cu un pateu ieftin lângă, ambele învelite în aceeași pungă, parcă așteptând pe cineva care să vină să le mănânce. Am văzut o mamă care își veghea copilul cum doarme pe picioarele ei, cât timp ce noi ceilalți treceam nepăsători pe lângă ea.  Probabil n-avea unde să doarmă la noapte. Am văzut mașini cât tancurile de mari, hoteluri de patru stele și magazine cu pietricele de aur alb și mă întrebam cât să-ți și bați joc de bani.

Continue Reading

– RĂZBOIUL DINTRE GENERAȚII –

–  Pe vremea lui Ceaușescu era mai bine!

Sunt în tren și asist la o discuție interesantă dintre controlor și un pensionar al cărui chip nu am putut să-l rețin. Bărbatul în uniformă albastră închis spre negru, cu o cămașă pe dedesubt, îl privea încruntat pe bătrânul care spunea că vremurile s-au schimbat puțin. Luase loc pe scaunul liber din dreapta lui, în timp ce i se formaseră cute pe frunte ascultând la ce spune bărbatul care părea cu vreo 7 ani mai tânăr decât el. A așteptat să termine, apoi a spus că timpurile de acum nu se compară cu cele în care erau la prima tinerețe.

Ilustrația îi aparține Alexandrei

Continue Reading

– „MÂNCAȚI PÂINE ROMÂNEASCĂ” –

Clipul care face înconjurul internetului a ajuns și la mine acum câteva ore după ce mi l-a trimis un prieten. Dacă nu știți, era vorba despre un tip care a aflat de la o cunoștință că în Odorheiul Secuiesc dacă mergi la Kaufland și vrei să-ți cumperi ceva de la fast-food-ul de acolo, nu vei fi servit fiindcă ești român. Tipul a mers acolo și exact cum a auzit,  nu a putut să-și cumpere mâncare pentru că angajata, care era unguroaică, nu a vrut să-l servească tocmai pentru că nu vorbea limba maghiară. A stat omul cu banii în mână ceva timp, a încercat să-i explice femeii și tatălui ei că habar n-are ungurește și că vrea doar să fie servit, dar în schimb a primit câteva zâmbete ironice și o înjurătură în limba lor îmbârligată. Suficient cât să iau foc și cât să mă gândesc la cât de proști am ajuns în propria țară.

Continue Reading

– SĂRACA ȚARĂ BOGATĂ #3 Timișoara –

Am plecat la Timișoara după ce am scris un articol pe blog cum că nu am fost niciodată acolo. Am plecat cu o oră jumate mai repede, suficient cât să stau la coadă la bilete o oră și douăzeci, suficient cât să nu mai prind loc și să mă ducă mini-căpățâna să plec așa, fără, spunându-mi în gând:

– Momentan am noroc pentru că proprietarul locului meu nu a venit, dar să vezi ce mă întind pe jos când o veni…

Continue Reading

– CU OCHII ÎN ECRANE –

Astă primăvară am fost la primul meu concert The Motans. Învățasem toate versurile melodiilor ca un fan obsedat și mă gândeam cât de mișto o să fie când voi ajunge să-i ascult și live. Îmi plăcea că solistul își compune singur piesele, că există o formație în spate care repetă cu el și că susțin și concerte în care oamenii pot să-i vadă și asculte. Am mers într-un club din Centrul Vechi cu prietenele mele, mi-am cumpărat biletul de la intrare, am primit chiar și un buchet de ghiocei și eram super entuziasmată. Până când au început băieții să cânte, iar eu nu reușeam să-i văd nicicum pentru că toți oamenii de acolo își scoseseră telefoanele și încercau să facă Story-uri pe Insta sau filmulețe în folderul de galerie. Erau lângă mine oameni mult prea ocupați să se laude că au fost la concert în viața lor virtuală, atât de ocupați încât ignorau ce li se întâmplă și ce văd în fața lor. Blitz-uri în ochi, mâini ridicate și camera îndeptată spre cei care voiau să încânte urechie celor prezenți, nu neapărat pe alea din spatele unui ecran.

Ilustrația e făcută de Alexandra Gheorghiaș care are un super proiecțel și multe altele în plan.

Continue Reading

– SARACA ȚARĂ BOGATĂ #2 Brașov –

Am plecat din Sighișoara pe la prânz și am ajuns la Brașov undeva pe la 21:00. Nu mai suportam să stau în tren, mi se părea că-mi amorțise tot ce-mi putea amorți și auzeam numai „U-CI-CI” orice mișcare aș fi făcut. Bineînțeles că am avut întârziere o oră și Cristina, prietena și partenerul meu de excursii nebune plănuite din clasa a XI-a, începuse deja să înjure toată Calea Ferată Română. Am ajuns în gară și ne-am mai luat o cafea, cu toate că nu mai avea niciun fel de efect și simțeam că picăm din picioare, dar la cafeaua de la autonomat cu 1 leu nu mai ai și pretenții. Ne-am luat repede ceva de mâncare din gară și am urcat într-un autobuz care stătea deja în stație. Ne-am urcat ca vacile, fără bilet, și am stat constipată tot drumul, în timp ce mușcam cu grijă din hotdog cât să nu-mi rămână în gât, gândindu-mă la tot felul de scenarii cât să nu primim amendă chiar din prima.

Continue Reading
1 2 3 11