Alina Ilioi: „Cred că pot spune că mai degrabă scrisul m-a ales pe mine, decât eu pe el”

Știu că postările mele sunt tot mai rare, dar am să încerc să-mi dau două palme și să-mi revin.

Pentru marțea de azi, am pregăitit un interviu.

Am vorbit cu Alina despre ce îi place ei cel mai mult, despre cum se vedea când era micuță, despre cărțile și scrisul ei. Mi-a povestit despre primele ei încercări de a ține un jurnal și despre ce simte atunci când cineva îi citește cărțile („Așa vei ști că l-ai întâlnit pe EL” și „Te iubesc pe nevăzute” ). Iar  blogul ei vă stă la dispoziție, dacă vreți să o știți mai des aproape de voi, prin cuvinte.

Nu am să vă mai spun nimic. Sper să citiți cu drag. Alina e o persoană tare frumoasă.

  1. Cum ți-ai dat seama de pasiunea ta pentru scris?

Cred că pot spune că mai degrabă scrisul m-a ales pe mine, decât eu pe el :). Pur și simplu toate m-au condus către el.

  1. Scriai de mică?

Nu. Exceptând compunerile pe care le scriam pentru școală, nu scriam altceva.

  1. Țineai jurnale?

Nu, nu am ținut. Am avut cândva o tentativă, am scris două zile și am renunțat. Mai apoi, prin liceu, am avut un jurnal creativ mai mult.

  1. Ce îți plăcea cel mai mult să scrii?

Despre iubire.

  1. Ideea de a scrie propria carte, cum a venit?

Tot ea m-a ales pe mine… Am primit o agendă frumoasă și mi-am zis ce bine ar arăta o poveste în ea. Et voilà!

  1. Cum ai simțit că asta trebuie să faci?

Pe parcurs…

  1. Ai avut momente în care ai simțit că nu te citește lumea? Că nu merită să continui?

Poate. Însă nu am scris în primul rând doar cu intenția de a fi citită, ci pentru că așa am simțit. E ceva ce vine din interior, nefiind tare condiționat de lumea exterioară. Desigur, mă bucur când observ că sunt citită de mulți oameni, însă nu aș vrea ca acesta să fie factorul principal pentru care o fac.

  1. Ai fost o „devoratoare” de cărți. Ce îți plăcea cel mai mult la o carte? Sau ai una pe care ai reciti-o indiferent de ocazie?

Cel mai mult îmi plăceau cărțile care reușeau să mă ducă într-o altă lume. Cele care mă făceau să uit unde sunt, cine sunt. Cărțile prin care trăiam.

  1. Alina puțin mai mică, ce își dorea?

Alina cea micuță nu s-a gândit foarte mult la asta, ci zâmbea mai mereu. Nu am fost copilul care a pornit cu un ideal în viață. Mi-a fost suficient să zâmbesc și să fiu sensibilă.

 

  1. Cum era ea în timpul școlii și ce visa?

Îmi plăcea să învăț doar ce simțeam că mă atrage, ce puteam înțelege sau ce îmi folosea. Cu ce simțeam că e în zadar, nu mă chinuiam tare mult să îmi încarc mintea. Visam să schimb oameni, să schimb un pic din lume.

  1. Apropiații tăi ce spun când te văd scriitoare?

Se bucură pentru mine, desigur. Și mă susțin. Părinții mei și frații mei au insistat să plătească pentru prima carte. Nu au acceptat să le-o dau doar așa, cadou. Asta pentru că știu câtă muncă stă în spate și pentru că vor să-mi susțină visele.

  1. Părinții ce voiau să devii?

Nu mi-au spus niciodată. Au vrut să mă știe fericită și credincioasă. În rest, m-au lăsat pe mine să aleg și m-au susținut în alegerile făcute.

  1. Am citit, în celelalte interviuri despre tine, că atunci când erai la școală te-ai supărat pe profesoara de engleză pentru că ți-a spus ce poți și ce nu. Ești o fire ambițioasă, deci?

Da, foarte! Nu îmi place ideea de a nu putea să faci ceva. Dacă ceilalți pot, eu ce am în minus? Clar că pot și eu, dacă vreau!

  1. Crezi că te-a ajutat asta sau doar echipa bună pe care o faci cu Dumnezeu ți-a fost suficientă?

Dumnezeu îmi e suficient. Și oricum, tot ceea ce sunt, tot prin El sunt!

sdfghjk

  1. Când ai avut cele mai mari emoții?

Eu trăiesc prin emoții. Atât de multe momente mi-au zburat acum prin minte, încât nu aș putea alege doar unul.

  1. Și cum a fost când ai avut propria ta emisiune?

Foarte frumos. Un sentiment unic. Un vis împlinit. Îmi place mult televiziunea, sunt perfecționistă și mereu m-am luptat să ofer ceva de calitate.

  1. Ce poți să ne spui despre ultima ta carte?

Se numește ”Te iubesc pe nevăzute” și cred că e simbolul unui nou început, cât și un fel de scrisoare de adio, asta pentru mine personal.  Pentru ceilalți este un mesaj că se poate iubi sincer, pur și dezinteresat.

  1. Ce vrei să știe oamenii despre tine atunci când o citesc?

Aș vrea ca atunci când o citesc, să știe despre ei.

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *