BalkanikFestival prin ochii mei.

Astăzi am fost pentru prima dată în viețișoara-mi la un festival. Știu, știu. Vai de capul și zilele mele. A durat ceva până m-am urnit și am plecat de acasă, e drept. A durat puțin și până am găsit locația, ca de obicei. Nu vă luați de mine! N-am mai fost în Grădina Uranus până acum, deși stau de fix un an în București. Adevărul e că zona nu ar fi chiar ciudată, dacă n-ai trece pe lângă florării (sau ceva de genul), iar oamenii de acolo nu te-ar întreba dacă n-ai cumva nevoie de vreo coroană sau garoafă.

Trecând peste, mi-am aranjat șapca pe cap și am reușit să ajung. La intrare a fost super fain. Niște puști ne așteptau cu brățări din alea ca în pozele de pe tumblr și cu zâmbete. Probabil râdeau de mine și de hainele mele colorate. Adevărul e că eu și curcubeul ce mai ieșim din casă cu 7 culori pe noi. Mi-au fixat brățara și dusă am fost. Era să o strâng prea tare, dar nu mi-au ieșit încă ochii, deci hiuh.

Scrie BalkanikSoareFestival pă ele.

Eu nu o mai dau jos. Hehe. 

Pe acolo găseai mulți oameni faini care se lăudau cu lucruri handmade. De la trăistuțe și bluzițe pictate, până la agende din lemn și cercei în formă de ceainicuri și prăjiturele. PRĂJITURELE. Era și mâncare tradițională, apropo. I-am făcut rapid poză pentru că tanti de acolo mă privea fix și credea că vreau să comand. Dar, am fost săracă și la post astăzi. RECUPEREZ. Pentru că acolo unde e mâncare, Ale e prima. Adevărul e că aveau nume ciudate, dar în traducere găseai: lipii, burgeri, un fel de clătite cu pui, pachețele cu mazăre și legume, carne și cârnați (ca la zilele orașului la mine). Și OF CORS, BERULE.

Dar o să vă las să vedeți mai multe prin poze, că iar m-au luat toate apele până am răzbit să le fac.

img_20160909_185314

img_20160909_205708

img_20160909_205810

img_20160909_205851

 

img_20160909_205942

img_20160909_210650

img_20160909_210254

img_20160909_210340

img_20160909_210436

img_20160909_210547

Mi-a plăcut tare mult. Mi-a plăcut că erau oameni care făceau lucruri de/cu mâna lor (oricât de ciudat ar suna asta, obsedați mici). Mereu mi-au plăcut genul ăsta de oameni. Și agendele alea sunt super faine și muncite. Apropo, pe tipă o găsiți pe I WooD Be, pe facebook. Dați un semn că vă place ce face. Când a început concertul (apropox, vă voi lăsa programul mai jos, în cazul în care vă place ideea), lumea a început să se relaxeze și parcă toți ne cunoșteam între noi. Era un tip acolo, foarte energic și implicat (băgat în priză, aș spune, ca o nesimțită) și care mă bine dispunea cu dansul și cântatul lui la vioară. Chiar dacă nu înțelegeam mare lucru din piese, SUNAU AȘA BINE.

Ieli (care și-a tras blog foarte șaini și are poze mișto care se rotesc și care scrie super fain și da-ți cu ochiul și pe acolo) a spus că muzica unește. Sunt de aceeași părere. Cred că e fain sentimentul de a sta pe o șcenă și a-i vedea pe ceilalți oameni fericiți, dănsăluind unii cu ceilalți, zâmbind în timp ce-ți fredonează melodiile. Cred că orice cântăreț ar trebui să simtă asta măcar o dată în viață. Și plus, nu e sentiment mai fain decât atunci când mergi undeva unde ceilalți iubesc ceea ce iubești și tu.

În fine. Ce nu mi-a plăcut a fost că era să cad de pe șezlongurile alea special amenajate pentru dureri de picioare, dar asta-i partea a doua. Că era cam scumpă mâncarea, dar oamenii săraci tot timpul vor comenta. Că era cam puțină lume când am ajuns, dar s-a rezolvat pe parcurs. Și că era să mă stropească nenea care își spăla mașina cu furtunul, când am plecat. A avut noroc că m-am ferit și nu m-am transformat în sirenă.

Dar mai merg și mâine. Și dacă v-a plăcut articolașul, dați-mi de veste să mai fac.

img_20160909_210731

img_20160909_210803
img_20160909_211211

 

Ps: Programul de mâine. Scuzați-mi dejtul fixat exact pe oră, dar nu am zis niciodată că știu să fac poze.

img_20160909_210847

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *