– BANII TRAIULUI FRUMOS –

Mi-am dat seama în ce chirie scumpă stau după ce am câștigat primii mei bani și am plătit-o singură. Am rămas cam săracă după asta, o zi de shopping și o intrare la Mega Image și m-am făcut de rahat la abonamete la metrou pentru că nu-mi verificasem cardul înainte să stau 20 de minute la coadă și să încerc să plătesc. N-am să uit privirile șirului indian care aștepta să mă mișc mai repede, în timp ce eu mă căutam de bani. Treptat, am renunțat la a-mi cumpăra la fel de multe haine, cu toate că nici înainte nu-mi luam cine știe ce, îmi iau mâncare doar cât mănânc, iar dacă ies la cafea sau smoothie este deja fiță. Bine, adevărul este că la pălării n-am renunțat și nici nu o să o fac prea curând.

Ai mei mi-au făcut toate poftele de când eram mică și până în ziua de astăzi. Am depins și încă depind de ei și uneori mă simt ca o adolescentă răsfățată care habar n-are cum se fac banii, dar știe perfect cum să-i cheltuie. Cam asta am făcut majoritatea timpului, fără să mi se ceară ceva la schimb sau fără să mi se reproșeze ceva. Fratele meu lucrează uneori și 21 de ore pentru a avea bănuții lui. Se trezește de la 03:30, doarme puțin, a slăbit fără să vrea și mai e și departe de noi și ne vedem o singură dată pe an. Iar eu mă plâng că ne cheamă profesoara la seminar și apoi nu vine sau că pierd primul metrou care vine.

Nu aș fi vreun filosof grec dacă v-aș spune că banii ne ghidează viața. Că depindem de ei ca să ne întreținem pe noi, pe ai noștri sau locul în care stăm. Am mers în ultimii trei ani în redacții și redacții și am observat cât de multă muncă este mereu și câte sacrificii se fac pentru un loc al tău. Am cunoscut oameni care munceau pe brânci, cu orele, uneori și în weekend, pe bani cam puțini, care nu că ar ajunge vreodată. Oameni simpli, îmbrăcați modest, care nu au geacă de ultimă colecție și nici pantofi cu toc pentru că preferă să le cumpere copiilor cadouri de moș Nicolae sau coșulețe cu dulciuri.

Poate că tuturor ne-ar plăcea să mergem prin lume fără să ne gândim la facturi sau rate la bancă. Ne-ar plăcea să avem timp să mergem să ne antrenăm la cea mai scumpă sală din oraș, să ne răsfățăm la cel mai fițos salon sau să ne facem masaj facial ori la picioare. Doar că intervine treaba asta cu întreținutul modest, cu dusul copiilor la școală, cu alesul unei canapele noi sau unui alt frigider care să mai îmbogățească puțin locuința pentru care plătim băncii sau proprietarului în fiecare lună. Poate că o plimbare în oraș ar fi bună, dacă n-ai ajunge acasă când toată lumea doarme. Sau o cafea cu frișcă, într-o cafenea luxoasă, în fiecare dimineața, ar fi perfectă, dacă n-ai bea-o deja în fața unui calculator.

Cred că tocmai am realizat cât de greu este să trăiești în ziua de azi.

You may also like

1 Comment

  1. Daca as avea multi bani as inchiria un motorhome cu care as calatori prin lume. O saptamana aici, doua sau trei dincolo….copii ar putea sa invete prin metoda home schooling, iar eu mi-as putea vedea linistit de treburile mele.
    Din pacate viata nu este asa cum imi doresc si nu cred ca imi voi atinge visul niciodata, dar speranta moare ultima, nu?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *