Cât de repede te poți schimba?

Stând în pat și cugetând, mi-am dat seama cât de multe s-au schimbat. Și cât de mult m-am schimbat eu între timp. Pentru că, deși port aceleași tricouri sau îmbrac aceleași rochii, nu-s aceeași Ale. Chiar dacă încă-mi place înghețata sau plimbarile prin parc, ceva e diferit. Oricât de dramatic și siropos ar suna asta. 

Nu e neapărat ceva naşpa tot procesul ăsta.
Nu mai am aceeași prieteni acum. S-a schimbat drumul spre școală. Mi-am schimbat hainele. Nu mai mănânc aceleași mâncăruri calde. Nu mai vorbesc cu oamenii dinainte. Pe unii nici măcar nu-i mai cunosc. Mi-a crescut parul între timp. Nici măcar serialele pe care le urmăream înainte în draci, nu-mi mai plac. Mi-au îmbătrânit actorii preferați. Mi-au expirat melodiile din copilărie. 

Dramatizez iar. Sunt curioasă cum o să fac la 50 de ani.

Lucrurile pentru care luptam înainte să fiu fericită, sunt așa diferite acum. Și uitate. De asta parcă îmi e și frică să-mi mai placă ceva. Toată ideea asta prin care alegi să le arăți oamenilor că tu faci ceea ce-ți dorești și nu-i bagi în seamă, o fi vreo iluzie din aia nasoală? Fericire și mândrie e ceea ce simțim atunci când ceilalți se îndoiesc de noi, ne privesc ciudat și oarecum îngrijorați de alegerile noastre? Oare chiar vom fi super încântați de noi după ce totul se va termina? Și dacă nu?

Nu ştiu ce mă face fericită.

Nu mai știu.

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *