Cătălina: „Domeniul ăsta m-a ales pe mine, mai mult decât l-am ales eu pe el

Mulți dintre voi urmăriți tot ce se întâmplă la televizor. Că vreți sau nu. Pe Cătălina sigur o știți de pe acolo și chipul ei vă este deja cunoscut. În special dacă sunteți pe fază cu tot ce se întâmplă la Cronica Cârcotașilor.

La 20 de ani împliniți și studentă în anul al doilea, ea a venit din start în București pentru a le arăra oamenilor că se poate dacă îți place. Domeniul ăsta parcă a ales-o pe ea și nu s-ar vedea făcând altceva.

Dar să o lăsăm pe ea să ne explice cum au stat lucrurile de la bun început.

1.De ce ți-ai dorit să devii jurnalistă? Și de când?

Totul s-a întâmplat la mijlocul clasei a 12-a. Fără să vreau am început să urmăresc site-ul facultății și mi-a plăcut foarte tare cum erau prezentate toate obiectivele pe care se axa instituția. Și am zis da. Recunosc, domeniul ăsta m-a ales pe mine mai mult decât l-am ales eu pe el. La început, pot spune că nu mi se dădeau prea multe șanse, mă vedeam și eu nepregătită, era și examenul de admitere. Și mi-am zis: ,,Chiar dacă nu sunt pregătită acum, mă pregătesc pentru la anul.” Nu aș fi mers în altă parte.

2. Cum a fost prima ta zi în redacție? 

Prima mea zi a fost înfricoșătoare. A fost foarte greu să țin pasul cu tot ce se întâmplă pe acolo. Când am mers pentru prima dată, mă așteptam să fie totul simplu, mult mai lejer, mult mai ușor. Nu a fost deloc așa. Lucrul ăsta, m-a făcut să mă trezesc la realitate și m-a ambiționat foarte tare. M-a făcut să spun: “Dar, ia stai un pic! Pot și eu să fac asta. Dacă ceilalți pot, eu de ce să nu?” Așa că m-am pus pe treabă și ușor-ușor am început să merg pe teren, să văd lucrurile exact cum sunt.

3. Cum e treaba cu mersul pe teren?

Este imprevizibilă. Nu știi la ce să te aștepți, ce oameni vei întâlni, ce răspunsuri vei primi. Cred că asta este partea frumoasă a meseriei de jurnalist. Ești tot timpul în contact cu oamenii. Chiar am un sfat pentru cei care își doresc să reușească în domeniu. În momentul în care vrei să devii jurnalist doar pentru a apărea la televizor sau a fi fardat și frumos îmbrăcat, nu cred că ești pe drumul cel bun. Poate ține, dar nu pentru mult timp. Dacă în tine e dorința aia de a-i ajuta pe oameni, de a transmite informația corectă și a fi acolo activ în tot ce se întâmplă, atunci ești deja cu un pas înainte.

4. Ești perfecționistă de fel?

Daaaa. Foarte. Îmi doresc întotdeauna ca lucrurile să iasă bine. Sunt foarte dură cu mine. Mă gândesc că trebuie să-mi placă în primul rând mie și apoi să le transmit celorlalți. Încerc să fiu corectă.

5. Primul an de facultate…

Pentru mine a fost foarte frumos. Eu cred că atunci când îți dorești ceva și pui suflet și abia aștepți să vezi cum decurge totul, așa se va întâmpla. Facultatea mi-a adus în viață multe oportunități. Uite, ca să-ți dau un exemplu. Am avut ocazia să lucrez cu oamenii de la Realitatea Tv, unde sunt toți foarte profesioniști. Te prinde complet acel loc. Am reușit să învăț de acolo lucruri pe care nu multă lume reușește să le cunoască. Și mă bucură tare mult acest lucru.

11709547_902751943123901_7872121831110353188_n

6. Cum a fost primul tău interviu?

Primul meu interviu a fost acum câțiva ani. Andreea Bălan a fost cea care mi-a răspuns tuturor curiozităților. Eu făceam dans sportiv în perioada aceea. Poate și din dorința de a afla cât mai multe din acest domeniu am fost mai implicată și mi-am dorit acest interviu. Așa am reușit și să-mi exersez calitățile jurnalistice, care nu erau foarte bine puse la punct pe atunci.

7. Ce crezi că-ți lipsea atunci?

Acel background. Facultatea, care îți arată lucrurile de bază fără de care nu te-ai putea descurca. Era totul ca o joacă. Acum, în momentul în care sunt pusă în diverse situații sunt mult mai implicată. Tind să acționez ca un jurnalist.

8. Încă mai faci parte din echipa Cronicii Cârcotașilor. Cum a fost de la bun început acolo?

Încă de la început, am încercat să fac tot ce e mai bine. Înainte de a fi selectată, la casting, chiar am vrut să renunț să mă prezint. Am fost încurajată de cei apropiați mie și am mers până la urmă. Peste câteva zile am fost anunțată că am luat castingul. El consta în mai multe probe. Când am văzut prima dată oamenii care așteptau să le vină rândul pentru a se evidenția în domeniu și a le arăta profesioniștilor că pot trece de un interviu, am spus că ar trebui să renunț. Totuși, nu s-a întâmplat asta și am fost anunțată că trebuie să mă prezint la filmări.

12141801_949639655101796_3432355135393003305_n

9. Mai ai emoții ?

Tot timpul. Am emoții ca în prima transmisie în direct. Ceea ce nu e un lucru rău. Cred că odată ce îți faci meseria cum trebuie, e imposibil să nu ai emoții. Ce farmec mai are?

10. Ce faci mai exact pe platou?

Pe lângă munca de teren, la Cronică interpretez șcenete. E pasiunea mea și toți sunt ca o familie mare, mare.

11. Cum te-ai simțit după ce ai venit în București? Singură?

Da. A fost ciudat. Am schimbat tot. De la mijloacele de transport, care nu există la mine în oraș, la străzi și oameni.

12. Crezi că oamenii sunt mai răi aici cum se zice?

Nu cred. Eu încerc să văd partea bună din fiecare situație.

13. Ai pe cineva ca model din presă?

Îmi place Dan Turturică, Emma Zeicescu, Stelian Muscalu.

14. Râmâi în pană de idei?

Nu chiar. Subiecte sunt peste tot.11667270_898185933580502_5936638415412801717_n

15. Care a fost primul articol pe care l-ai scris?

Cu ajutorul domnului Dan Turturică, la seminarul Tehnici de redactare. Făceam Conferințe de presă pe baza unor subiecte din ziua respectivă. Apoi trebuia să ne facem noi știrea. Nu știu cum de fiecare dată primeam laude.

16. Ai mințit vreodată în reporajele tale?

Nu. În general, nu. Sunt atâtea lucruri de spus încât nu cred că este necesar.

17. Dă-mi 3 motive pentru care n-ai renunța niciodată la a mai fi jurnalistă.

Hmm. Oamenii. Cum spuneam, sunt mereu aproape de ei, îmi doresc să le aduc informații corecte pentru a lua decizii bune. Tot ce fac este pentru oameni, deci asta mă ține în priză. Experiența. Înveți foarte multe. Ce auzi de la ceilalți, te îmbogățește și te face să schimbi viziunea despre viață. Un al treilea motiv, satisfacția pe care ți-o oferă meseria. Deși am primit multe sfaturi de a sta departe de presă, eu consider că pentru asta sunt făcută și sunt fericită.

11951822_923235657742196_4158288747876751465_n

18.Deci asta vrei să faci și peste 10 ani…

Cu siguranță. Așa mă văd. Poate mult mai bună, inspirând oamenii.

19. Pe ce ai vrea să te axezi?

Cu siguranță pe televiziune. Deocamdată îmi doresc să fiu un reporter foarte bun. Nu am mers niciodată pe ideea că trebuie să ajungi acolo sus dintr-o dată. Chiar vreau să iau totul treptat și să capăt experiență de peste tot. Îmi place să cred că trebuie să înveți să lucrezi și cu cei care se află mai sus decât tine și de la care poți învăța tot timpul câte ceva, dar și cu cei care nu au atât de multă experiență. Să știi să-i respecți pe toți.

20. Cum era viața ta înainte de a lucra într-o redacție așa mare?

Viața mea era veselă. Poate acum e mai veselă, odată ce am început să lucrez la Cronică. Înainte mă gândeam oarecum că trebuie să mă străduiesc pentru mine. Acum mă gândesc că trebuie să fac totul pentru cei care sunt lângă mine.

21. Cum decurge o zi din viața ta?

Sunt zile când sunt mai prinsă și fug dintr-o parte în alta, dar sunt și zile când mă bucur de un film sau merg la o plimbare. Îmbin totul cum pot pentru a ieși bine.

11210502_870548296344266_5841538413262613765_n

22. Ai scris vreodată ceva ce nu ai vrut?

Fiind jurnalist, ești pus fără să vrei în astfel de stituații. Trebuie să faci tu cumva în așa fel încât să existe o legătură între ceea ce vrei tu să scrii și ceea ce vrea editorul sau șeful tău. Ține doar de tine. La mine nu a fost cazul, deci mă consider foarte norocoasă.

23. Ce simți după ce te întorci de la redacție?

Când ajung acasă îmi trec prin minte toate întâmplările din ziua aceea. Mă simt fantastic. Mi s-a întâmplat acum câteva zile să mă întâlnesc cu un fost coleg de liceu în tren în timp ce mergeam acasă. Cuvintele lui au fost ca un medicament pentru mine, atunci am simțit că ceea ce fac, fac bine. Nu se poate descrie sentimentul.

24. O revistă preferată?

Unica.

25. Ți-ar plăcea să apari în ea cu propriile articole?

Am învățat că nu trebuie să spui niciodată, niciodată. De ce nu? Eu ca domeniu preferat aș avea sportul. De când eram mică, eram cu mingea sub picior, ca să spun așa. Urmăresc meciurile, clasamentul, domeniul ăsta mă ține în priză.

26. De dans mai ai timp?

Chiar nu. De multe ori primesc întrebarea asta și îmi e greu să răspund. Din păcate, nu prea. Am noroc că pot să îi văd pe cei care se ocupau de dans înainte. Ținem legătura.

189317_180059575393145_1429681_n

27. În timpul școlii, erai o persoană timidă?

Aoleu, da! Mereu mă gândeam ce spun ceilalți despre ce fac, îmi puneam o mulțime de întrebări, aveam tot felul de idei prin minte. Am depășit partea asta.

28. Cum ai scăpat de asta?

Datorită jurnalismului. Până la urmă e părerea omului, chiar dacă nu este adevărată sau corectă și documentată. Am început să recunosc oamenii răi sau falși, deci în general sunt cu un pas înaintea lor.

29. Oamenii au încercat să se apropie de tine doar pentru că te vedeau la televizor?

Da, să știi că au fost și genul acesta de oameni în viața mea. Eu în general, ajut. Răspund oricui. Când văd oameni cu adevărat implicați și dornici de a învăța, cedez tot. Dar nu sunt mereu oameni drăguți. Am învățat să mă feresc.

30. Cum te-ai simțit când ai văzut oamenii pe care îi urmăreai la televizor în fața ta?

Cam rămâi fără cuvinte. Nu prea știi ce să spui. Ai vrea să spui multe, dar nu știi ce și îți e frică. Nu e bine! Trebuie mereu să mergi cu încredere, sincer, cu vorbele în minte, să spui ce ai de spus. E mult mai bine decât să ții în tine și să nu profiți.

31. Ai regretat ceva vreodată? Legat de profesie.

Că nu am spus unele lucruri la timp. Și că nu m-am exprimat în legătură cu ceva și am lăsat așa. Acum nu mai e ca la început când mă dădeam la o parte dacă aveam ceva de spus.

32. Cum e pe platou?

Este mereu o magie. Am tot timpul fluturași. Încerc să fiu persoana care trebuie în locul care trebuie. E mereu diferit. E altfel ca-n redacție sau pe teren.

33. Ce zici? Se mai citește în ziua de azi?

Am văzut oameni citind, să știi. Cu ziare, reviste. Eu zic că încă se poate, chiar dacă mai rar decât înainte. Oamenii citesc atâta timp cât au ce și e de calitate.

34. Cum te-ai descrie? Așa de final.

M-aș descrie ca fiind o persoană foarte pozitivă, energică, prezentă pentru oricine cere ajutorul, un om care își dorește să învețe lucruri noi și pune pasiune în tot ceea ce face. Dar, în tot ceea ce face.

12193423_846422165470534_529786495452800603_n

(Sursa pozelor)

Eu îi mulțumesc mult de tot pentru că m-a ajutat și sunt sigură că va ajunge cineva mare. Mai mare decât este acum.

Te îmbrățișez cu drag de aici din spate.

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *