Circul din fața camerelor.

Mă uit la televizor de când eram mică. De când era moda cu Vacanța Mare sau Divertis și filmele de duminică de pe Acasă, iar ceilalți nu erau îngroziți de ce se dădea. A trecut ceva timp dacă stau să mă gândesc. Dar parcă pe vremea aia nu se mânca atât căcat ca acum.

Nu suport știrile, oricât de mult m-aș strădui, oricât de mult mi-ar cere asta facultatea. Pentru că mereu fac totul să pară dramatic și nu rezolvă nimic, sunt greu de făcut, trebuie să înduri ca prostul toate șuturile, iar pe oameni îi doare la șpiț de ele. Cu toate că s-ar holba și ar comenta întruna despre.

Poate la un moment dat, când o să cresc mare, o să-mi revin. Deocamdată nu.

Nu înțeleg de când toți artiștii au început să se facă prezentatori, comentatori și jurați. Sunt cântăreți, de ce nu își văd de asta? Sau măcar de s-ar schimba între ei. Să nu mă înțelegeți greșit, dar m-am săturat să deschid televizorul și să văd TOT oamenii ăia de 100 de ani. Îmbătrâniți, cu riduri, cu bastonul după ei, că au murit de 10 zile, dar acolo.

Mai dați șanse și celorlalți.

Continue Reading

BalkanikFestival prin ochii mei.

Astăzi am fost pentru prima dată în viețișoara-mi la un festival. Știu, știu. Vai de capul și zilele mele. A durat ceva până m-am urnit și am plecat de acasă, e drept. A durat puțin și până am găsit locația, ca de obicei. Nu vă luați de mine! N-am mai fost în Grădina Uranus până acum, deși stau de fix un an în București. Adevărul e că zona nu ar fi chiar ciudată, dacă n-ai trece pe lângă florării (sau ceva de genul), iar oamenii de acolo nu te-ar întreba dacă n-ai cumva nevoie de vreo coroană sau garoafă.

Trecând peste, mi-am aranjat șapca pe cap și am reușit să ajung. La intrare a fost super fain. Niște puști ne așteptau cu brățări din alea ca în pozele de pe tumblr și cu zâmbete. Probabil râdeau de mine și de hainele mele colorate. Adevărul e că eu și curcubeul ce mai ieșim din casă cu 7 culori pe noi. Mi-au fixat brățara și dusă am fost. Era să o strâng prea tare, dar nu mi-au ieșit încă ochii, deci hiuh.

Scrie BalkanikSoareFestival pă ele.

Eu nu o mai dau jos. Hehe. 

Continue Reading

E o rușine să-ți fie rușine?

Iar mi-am ignorat blogul ca o vacă nesimțită ce sunt. Dar recuperez cu o mică dramă despre viața-mi.

Start.

Adevărul e că nu-s cea mai comunicativă persoană de p-aici. De obicei tot ce fac este să zâmbesc sau foarte rar scot un cuvințel să nu creadă cineva că-s unguroaică sau că nu m-au învățat ai mei să vorbesc. De preferat, poți să mă lași într-un colțișor și să te uiți la mine din când în când să vezi dacă n-am murit cumva. Îmi este greu, mai ales dacă nu cunosc persoana de lângă și nu știu ce-i poate pielea. Pentru mine este ca dracu de enervant, probabil din exterior se vede la fel.

Dar ce căcat să fac dacă așa m-a născut și crescut mămicuța mea, timidă de fel?

Când eram în gerenală și mă gândeam la Ale la 19 ani, o vedeam ca pe o super-eroină din aia faină, plină de încredere și cu multe de spus. Dacă mă pui să mă uit în oglindă acum, tot idioata aia de la 13 ani sunt, la fel de anti-lume-oameni-persoane-care-încearcă-să-mi-vorbească. Poate cu părul puțin mai blond. Chestia e că mă foarte disperă că ceilalți (poate) cred că-mi dau aere de divă, când eu nu știu ce subiect comun să mă mai cac în timpul ăla. DON’T ASK!

Continue Reading

Până ajungi să faci ce-ți place.

Nu toți avem noroc să ne iasă chestiile din prima. Nu orice scriitor are bani să-și facă o carte la primul moft, nu orice cântăreț reușește să câștige publicul de la prima melodie, nu orice doctor ajunge să poarte halat din primul an de facultate. E greu și nasol. Mai ales dacă lumea nu te cunoaște sau nu te ia în seamă.

Sau dacă n-ai „mici ajutoare” ca alea ale lui Harap Alb.

Stau acum și mă gândesc cât de ușor i-ar fi fetei populare din liceu în toate treburile. Și o cafenea să vrea și ar avea succes. Pentru că lumea ar veni doar să o vadă pe ea. La fel și cu tipul ăla faimos din oraș. Pentru că unele dorințe sunt mai ușor de îndeplinit, când ai…ceea ce trebuie.

Și pentru că aștia au noroc din ăla nesimțit de îți vine să agu#$@$2ghfay.

Continue Reading

12 august.

Să trecem peste faptul că am uitat de 12 august. E vacanță, uit și la ceas să mă uit. Am să devin sentimentală puțin, deci pregătiți șervețelele sau hârtia igienică, dacă sunteți săraci ca mine.

În urmă cu 2 ani, scriam pentru prima dată un articol pe blogul ăsta. Și ferească Sfântul că mi-a luat ceva. Făcusem draft în word, apoi nu știam să intru în ciorne aici, apoi îmi era frică să-l pun. Căcaturi d-astea de începători proști și de „eu nu pun toate tâmpeniile pe blog, o să fie șaini și frumos aranjat”.

Acum aș spune replica aia cu „2 ani mai târziu”. 

La ce baliverne scriu, mă mir cum de n-au eliminat ăștia wordpress-ul încă.

Probabil stilul meu s-a schimbat. Nu mai sunt nici eu așa constipată când mă pun în pat și încep să tastez. Mai încerc și o glumă, două, care nu-mi ies. Mai un bold, mai o imagine proprie și personală. Mai un dat în bară. E tipic mie, ce dracu’!

Continue Reading

Povești cu arsuri.

De ieri am lansat o nouă categorie pe blog, nu știu dacă a observat cineva, acolo sus. Mă gândeam că ar fi fain să vă sfătuiesc cu unele produse, cu unele dulciuri, cu unele locuri pe care să le vizitați. Adevărul este că m-am gândit de când mi-am relansat blogul să fac asta, doar că nu prea mă pricep să sfătuiesc. Dar aș putea să încerc.

Stay tuned.

Am să încep cu o poveste pentru recomandarea-mi de azi. Ale a vrut să fie rebelă pentru un weekend, așa că a plecat în excursie, pe furiș. N-am să mă laud unde am fost, pentru că ai mei nu prea sunt informați și încă au încredere că am stat să dorm tot weekend-ul. HAHAHAHA. De ce aș face asta, când pot să nu?

Continue Reading

Uitandu-mă prea mult în stânga și în dreapta, am cam uitat de mine.

Buenas tardes, ciquitos! Nu m-ați uitat, nu?

Astăzi o să fiu deep.

Nu știu de câte ori nu mi s-a întâmplat să uit de mine. Adevărul e că nu prea îmi place să fiu în centrul atenției pentru nimeni, așa că încerc să evit toată treaba asta. Uit de mine mult. Nu prea îmi pasă dacă sunt pe moarte sau răcesc,  dacă am promis cuiva un lucru. Nu-mi place să refuz sau să-şi facă cineva o impresie proastă despre mine. Probabil vi s-a întâmplat și vouă să vă puneți pe locul doi de fiecare dată. Meah, nu e cea mai făină senzație.

Continue Reading

E amuzant cum unii oameni ajung să-ți fie străini.

Deși am abia 19 ani, am cunoscut mulți oameni. Unii din ei mi-au fost prieteni, ceilalți doar oamenii care îmi mai vorbeau din când în când. Am încercat să-i păstrez lângă mine pe fiecare în parte, doar că majoritatea ori se supărau dintr-o dată ori plecau pur şi simplu pentru că erau prea obișnuiți. Nu condamn pe nimeni, chiar mă bucur că au scăpat de cineva care îi făcea să se simtă incomod. Nu vreau să chinui oameni. Plus de asta, nu-s cea mai făină persoană de pe Pământ să stai cu mine pentru tot restul vieții.

Continue Reading

Să ne îndeplinim orice dorință.

De când eram mică și până acum, mi-am dorit multe chestii. Am vrut mereu să fiu mai înaltă și mai frumușică, dar soarta m-a vrut Ale. Mi-am dorit să pot merge în fiecare an la munte, măcar cu sania să mă dau. Mi-ar fi plăcut să îmi aleg o singură materie care să-mi placă și să excelez la aia. Mi-ar fi prins bine un cel mai bun prieten băiat uneori, deși sunt mai băiețoasă şi anti-socială decât un grup la un loc. Mi-am dorit mereu să cunosc pe cineva suficient de nebun ca mine, să se urce într-un tren și să-şi dorească să meargă în orice loc al țării. Doar așa, de aventură şi peripeții. Mi-ar fi plăcut să mă bucur mai mult de ce am și să nu mai râvnesc la binele celuilalt. Dar sunt om, toți facem asta.

Plus că de la dorința la realizare, pe vremea aia, părea destul de lung drumul.

Continue Reading

Părinții și nevoia

Sunt sigură că nu întotdeauna ați fost de acord cu aceleași lucruri ca și părinții voștri. Probabil nu vă dau dreptate mereu, dar nici voi nu vă lasați mai prejos. Probabil încă vă văd ca pe nişte copilaşi care au nevoie de ajutor atunci când se îmbracă. Doar că ați mai crescut între timp. Pe bune acum că uneori nu pot să-i înțeleg. E normal să te iubească mult şi să-ți vrea binele. Uneori se dau la o parte sau îți păstrează ție ultima felie de prăjitură.

Și la randul-ți.

Continue Reading