– CU OCHII ÎN ECRANE –

Astă primăvară am fost la primul meu concert The Motans. Învățasem toate versurile melodiilor ca un fan obsedat și mă gândeam cât de mișto o să fie când voi ajunge să-i ascult și live. Îmi plăcea că solistul își compune singur piesele, că există o formație în spate care repetă cu el și că susțin și concerte în care oamenii pot să-i vadă și asculte. Am mers într-un club din Centrul Vechi cu prietenele mele, mi-am cumpărat biletul de la intrare, am primit chiar și un buchet de ghiocei și eram super entuziasmată. Până când au început băieții să cânte, iar eu nu reușeam să-i văd nicicum pentru că toți oamenii de acolo își scoseseră telefoanele și încercau să facă Story-uri pe Insta sau filmulețe în folderul de galerie. Erau lângă mine oameni mult prea ocupați să se laude că au fost la concert în viața lor virtuală, atât de ocupați încât ignorau ce li se întâmplă și ce văd în fața lor. Blitz-uri în ochi, mâini ridicate și camera îndeptată spre cei care voiau să încânte urechie celor prezenți, nu neapărat pe alea din spatele unui ecran.

Ilustrația e făcută de Alexandra Gheorghiaș care are un super proiecțel și multe altele în plan.

Aș fi chiar nesimțită să nu recunosc că folosesc internetul și tot ce ne oferă el. Am Facebook, am Insta, am până și cont de Youtube mai nou și sunt conștientă că lumea s-a digitalizat și se îndreaptă tot mai mult pe partea asta de online. Sunt zile în care merg acasă și prefer să intru pe net să văd ce se mai întâmplă, decât să povestesc cu ai mei. Am început să butonez când sunt la masă, când ies cu prietenii, chiar și când stau în tramvai și e super aglomerat. Nu neapărat de nevoie, mai mult de obișnuință și plictiseală. CEEA CE NU E TOCMAI OK. E adevărat că n-ai cum să nu te bucuri de avantajele lui, de faptul că poți scrie în voie, că poți să-ți faci amici, că poți să vorbești cu oamenii pe care îi îndrăgești și chiar să-ți faci propriul serial dacă te taie capul. E o lume cu multe posibilități, dar dacă am ști cum și când să le folosim.

E normal să se schimbe lucrurile. E normal să nu mai fim ca acum 10 ani, e normal să căutăm pe internet cărțiile și materialele pe care ni le cere școala. De ce nu ne-am bucura de asta dacă tot putem? Dar e la fel de normal să ignorăm lucrurile de lângă noi doar pentru că e mai important ecranul? Am ajuns să filmăm concerte și ieșiri în oraș, în loc să ne bucurăm pur și simplu de ele. Începem conversații online, în timp ce ignorăm conversațiile cu prietenul din fața noastră. Am ajuns să ne trecem în siguranță pe Facebook atunci când vine un cutremur și să ne schimbăm poza de profil atunci când suntem în doliu. De parcă ar ajuta cu ceva. Părinții s-au apucat să-și filmeze copiii în timp ce se joacă sau mănâncă și încep să aibă mai mulți prieteni online decât în realitate. Ne distrugem viața pentru o minciună cu poze editate și citate din cărțile pe care nu le citim niciodată.

Vedete au început să devină toți cei care au o cameră de filmat scumpă, iar specialiști în beauty și make-up găsești peste tot. Fotografiăm doar partea în care apare bronzul perfect și ignorăm umărul ars de soare. O ieșire din țară este momentul perfect pentru a te lăuda în fața celui care credea că o să mori de foame toată viața. Plus că toate comentariile negative și răutăcioase, care aduc și un pic de scandal, parcă ne fac ziua mai bună. Păcat că cel care le scrie nu are curajul să deschidă gura când vă vedeți față în față. În metrou toată lumea tastează, foarte rar mai sunt chipuri care te privesc în ochi. Unii și uită să mai coboare din cauza atenției pe care o acordă unei postări recente. Falsitate, ură, lăcomie și faimă. Meh, doar internet, telefoane şi oameni influențabili.

Este clar că nu o să renunțăm la ele, ar fi chiar culmea. E mult prea frumoasă lumea asta în care totul e perfect și plin de floricele. Nici nu bat cu pumnul în masă că ar trebui arși pe rug cei care sunt dependenți de partea asta de online, dar mă gândesc uneori ce frumos ar fi dacă ne-am ridica nasul din ecran și am vedea dincolo de el. Am trăi şi noi ca oamenii, nu ca roboții.

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *