De ce m-am apucat de făcut VINE-uri?

Mă tot întreabă lumea în ultimul timp lucrul ăsta și nu prea știu ce să răspund. Nici prima dată când am fost întrebată, n-am știut ce să zic. Adevărul e că nici măcar nu mi-am dat seama cum am început să fac primul meu video. Doar am tras o bluză pe mine, am dat draperiile la o parte pentru lumină și am pornit camera. Tot în ziua aia mi-am descărcat un program de editat de pe net și l-am urcat pe Facebook. Apoi am mers la înghețată.

Sincer, nu aveam pretenții să se uite lumea la mine și mi-a fost puțin ciudat până să-l încarc pe net. Fața mea era pe net, vocea mea era ascultată, mi se mai vedea și dormitorul pe deasupra. Dar spre MAREA mea uimire, lumea chiar s-a uitat la cum mă strâmbam. Și am primit încurajări și de la persoane pe care nu le cunoșteam, ceea ce m-a înveselit. Așa că de fiecare dată când aveam o zi proastă, îmi luam telefonul și începeam să mă filmez. Mă distram tare mult când editam sau mă filmam, iar gândul că distrez mai multă lume, mă băga în priză și mai mult.

M-am gândit că în felul ăsta oamenii o să uite, la fel ca mine, că se simt nasol sau că nu le merge ceva. Măcar pentru 60 de secunde, cât are un vine de-al meu. Cu gândul ăsta m-am apucat. După mi-am dat seama că toate întâmplările astea pe care le filmez, sunt episoade din viața mea. Lucruri care-mi merg sau nu. Am început să-i imit pe ai mei, pe vecini, mi-am dat seama de cum reacționez la unele faze, ce-mi place și ce nu. Și acum de fiecare dată când mi se întâmplă ceva, notez pe telefon și mă gândesc că ar fi super dacă aș face un VINE din asta.

Lucrul cu imitatul nu e foarte nou. Eram o tipă ciudată în copilărie. Majoritatea timpului îl petreceam în baie imaginându-mi tot felul de scenarii și povești, inventând o nouă limbă pe care numai eu o înțelegeam. Îmi plăcea să fiu mai multe personaje odată, îmi plăcea să-mi imit profesorii sau unii colegi mai mari. Dar asta doar cu persoanele apropiate. Cred că și gândul că mă va vedea mai multă lume, m-a încurajat puțin. Pentru că Ale urma să vorbească mai tare, mai mult și pentru mai mulți. 

Unite, toate episoadele pe care le-am făcut până acum (și pe care urmează să le fac) îmi arată o parte din viață.

E ca și cum mi-aș regiza propriul film.

E mișto.

 

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *