Diana: ,,Încrederea în tine este cheia pentru a deveni un jurnalist bun”

Se spune că e destul de greu să ajungi la cei de dincolo de ecranul televizorului. Nu mulți te sprijină de la început sau îți dau o șansă. Diana Bart n-a vrut să fie genul acela de persoană. Chiar dacă timpul ei liber nu e mereu darnic, nu a arătat asta și mi-a oferit ocazia să o cunosc.

Redacția era plină de viață când am ajuns. Peste tot scaune roșii ocupate de oameni ce își scriau articolul în grabă. Lumina era slabă, atât cât să nu te doară ochii când scriai. Se auzea sunetul tastelor și al televizoarelor care anunțau știrile în paralel. Deja îmi e dor de ea. Am amenințat pe acolo că mai merg.

1.Cum te-ai descrie înainte de începe interviul?

Sunt o fire foarte jovială, foarte prietenoasă, spontană, așa că îți răspund cu drag la orice întrebare.

2. De unde ideea de a deveni jurnalistă?

De când eram mică îmi doream asta. Deși pare, nu e deloc o invenție, este o realitate. Nu știu cât aveam. Cred că 7-8 ani și voiam să devin prezentatoare. Îmi luam ziarul, îl puneam pe picioare, îmi împreunam mâinile, stăteam dreaptă exact cum vedeam la televizor și începeam să citesc de pe ziar, să prezint știrile. Dacă nu făceam asta, luam telecomanda și cântam.

3. Cum se comportă oamenii cu tine acum, față de cum se comportau înainte de a te vedea la televizor?

Mă bucur că ai atins acest subiect. Mi s-a întâmplat, deși eu fiind foarte sociabilă și încercând să nu mă schimb, oamenii să se comporte mult mai frumos cu mine știind că eu apar la televizor. Și acest lucru nu mi se pare normal.Tocmai de asta eu mi-am păstrat naturalețea și în fața camerei și în afara ei. Eu așa sunt peste tot.

4. Cui i-ai luat primul interviu?

Primul interviu? Doamne Dumnezeule, chiar nu m-a mai întrebat nimeni asta. Lucram la televiziunea locala a primarului PDL Brașov și acolo…cred că domnului Emil Boc. Cred că lui i-am adresat primele întrebări. Apoi a urmat Traian Băsescu, Elena Udrea. Dar, Emil Boc a fost prima personalitate pe care am intervievat-o.

 

5.Articole ai scris? Voiai să te axezi pe presa scrisă?

Când eram la liceu, aveam o revistă și am publicat acolo câteva articole. Deci, până să termin facultatea de Jurnalism, am scris diferite lucruri acolo.

6. Erai o persoană timidă în timpul școlii? 

Nu eram foarte timidă. Eu sunt foarte energică, foarte volubilă. Nu am timp să fiu timidă, dar recunosc că aveam emoții. Mai ales la început. Cu toate astea, am mare încredere în mine și reușesc să trec peste ele. Emoțiile până la urmă sunt naturale și e bine să le ai. Cine spune că nu are emoții și că nu le-a simțit niciodată, nu cred că este încântat de ceea ce face.

7. Dar crezi că o persoană timidă poate să devină jurnalist?

Depinde. Dacă se poate schimba, da. Pentru că această meserie implică mai multe lucruri. Dincolo de ce înseamnă sticla și  ce frumos pe sticlă. Eu, de exemplu, am început ca reporter. Prima mea știre a fost la o Conferință de presă a Revoluționarilor. Și mi-au spus să merg acolo și să mă întorc cu 4 știri. Eram în anul doi de facultate. Cum am studiat și Facultatea de Filosofie-Jurnalism, pot să spun că ceea ce ne învață în cărți, nu se compară cu ceea ce este într-o televiziune. Mă gândeam pe vremea aia că dacă știu totul din cărți, mă voi descurca perfect și pe teren. Cât de greu putea să fie? Apoi, m-am trezit la Conferință și mi-au spus că trebuie să fac rost de minim 4 știri. Cum să fac eu asta? Adică să merg la un singur eveniment și să mă întorc repede cu atâtea știri? Imposibil.

M-am dus acolo și am început să-mi notez tot ce spuneau ei. Greșeala a fost că am început să notez tot, în loc să notez ideea. Vedeam că nu pot să țin pasul și am început să mă îngrijorez. Atunci am spus eu că e clar, nu am șanse să mă întorc cu numărul de știri. La un moment dat, persoanele care au participat la Conferință, au început să se certe. Și mie, în momentul acela nu mi s-a părut nimic interesant, m-am bucurat că nu mai trebuie să scriu. M-am întors la redacție și m-a întrebat producătorul ce am reușit să scot. I-am spus sincer că nu am făcut mare lucru pentru că au început să se certe oamenii de acolo. Pierdusem știrea. De atunci țin minte. E foarte important asta, e important să prinzi. De asta spun că trebuie să te schimbi pe parcurs.

8. Ai emoții înainte de a intra în direct?

Acum, sincer nu mai am. Sunt atât de în largul meu aici, de 3 ani fac treaba asta, și chiar dacă sunt în direct nu mai am emoții. Poate când am un invitat așa mai special sau când sunt la anumite evenimente, da.

 

9. Cum e o zi din viața ta?

E destul de agitată. Am norocul că lucrez de la 16:30 și îmi e mai ușor să mă obișnuiesc. De obicei, intru direct la machiaj și încerc să fiu pregătită. Apoi, merg să citesc toate știrile. Înainte eram și editor și dura mai mult. Acum trebuie doar să mă uit peste ele, peste titluri, apoi intru în direct.

10. Ai mințit vreodată în reportajele tale?

Nu, să știi că nu. Am să-ți spun și de ce. Ori alegi să fii un jurnalist din acela foarte rău, care să mintă pentru a scoate subiectul, ori un jurnalist care să fie sincer, care găsește mereu o rezolvare fără a se folosi de ceilalți. Eu am ales să fiu genul de jurnalist care să nu lovească în oameni. Și chiar dacă aveam cazuri în care trebuia să merg la Consiliul Județean și să filmez cu o cameră ascunsă pentru a afla mai multe, am încercat să le spun apoi cum stă situația și că trebuie să își asume anumite lucruri. Mereu anunțam că am folosit camera ascunsă.

diana1

(Sursă foto)

11. Îți place partea politică să înțeleg.

Da, îmi place tare mult. Eu am lucrat 4 ani doar pe partea politică într-o televiziune locală.

12. Pe cine admiri cel mai mult din media?

De la noi, îmi place foarte mult de Andi Moisescu. Este genul acela de persoană care are mereu cuvintele la el și se descurcă în orice situație. Îl văd un om echilibrat, care deși este atacat, știe să răspundă cu diplomație. La fel de mult, îmi place și de Dragoș Bucur.

13.Ți-a fost vreodată atât de greu încât ai fi vrut să renunți?

Da, la început. Deși știam că asta vreau cu adevărat, tot mă lăsam influențată de probleme și îmi venea să mai renunț. Dar, în momentul în care mi-am asumat că ăsta este visul meu și vreau să-l urmez indiferent de ce va veni și că îmi place ceea ce fac, am devenit mai puternică.

 

14. Cum te-ai simțit când ai venit pentru prima dată în București și te-ai văzut singură?

Adevărul e că nu a fost atât de greu. Locuiam la mătușa mea și mă susținea. Prima dată când am primit oferta de a lucra la DIGI 24, am hotărât să vin cu brațele deschise. Eram mulțumită că pot lucra doar 3-4 ore, nu non-stop ca atunci când eram reporter. Eram foarte entuziasmată și m-am lăsat dusă de val. A contat foarte mult experiența de 7 ani pe care am avut-o de când am lucrat pe teren. Dacă nu ai experiență și nu treci toți pașii, nu prea ai șanse. Nu poți apărea direct pe sticlă și prezenta.

15. Ce îți trebuie, după tine, pentru a deveni un jurnalist bun?

Îți trebuie încredere în tine, în primul rând. Și să realizezi că asta îți dorești cu adevărat, să cari în cârcă totul. Și eu am avut momente în care producătorul îmi spunea ,,Fată, ești proastă? Tu chiar nu vezi ce scrii?” Adică erau momente în care plângeam și mă întrebam dacă eu sunt cea care greșește. Dar, toate lucrurile acestea m-au ajutat să-mi dau seama că asta îmi doresc cu adevărat. Trebuie să fii spontan, îndrăzneț, informat.

16. 3 avantaje ale profesiei?

O dată, cunoști multă lume. Ești popular, te ajută foarte mult imaginea publică, mai ales dacă vrei să-ți faci o afacere în paralel. Și…este totul un hobby plătit. Așa îl văd. Vin de drag și asta e viața mea.

17. Ce te enervează cel mai mult să fii întrebată?

Practic cred că nu mă mai enevează nimic. Dacă ai încredere în tine și te știi o persoană curată, nu cred că mai este nimic ce te poate deranja.

 

18. Ție îți place să desenezi. Mai ai timp?

Așa este. Acum nu prea mai am timp, dar sunt zile în care fac asta. Am făcut desene pe pereți, animate, pentru o grădiniță. Da, e frumos. E o a doua pasiune a mea și îmi place tare mult.

19. Te-ai simțit vreodată neîndreptățită?

Neîndreptățită, nu. Poate te mai gândești așa, când nu faci bine ceva. Dar, e bine să știi când greșești. Poți să crești învățând.

20. De ce ai convinge o persoană să se facă jurnalist?

Sincer, nu cred că aș convinge pe nimeni neapărat. Știi cum e, fiecare meserie e frumoasă atâta timp cât îți place și o faci cu drag. E alegerea fiecăruia.

 

(Sursă foto)

Eu te îmbrățișez cu drag de aici din spate. Și mă bucur tare mult că am avut ocazia să te cunosc.

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *