Din exterior.

Ciquitos, azi o să fiu mai serioasă.

Mă gândeam aseară cum se vede toată prosteala asta cu blogul din exterior. Ce-or crede oamenii care mă citesc despre mine? Ce părere și-or fi făcut? Probabil majoritatea credeți că-s vreo ciudată cu păr roz(din când în când), mereu supărată pe viață, care face numai rahaturi și critică tot ce vede în cale. Poate cei care mă cunosc or zice „I-auzi și la asta! Și la școală nu scotea un sunet.” sau „S-a trezit Aristotel să comenteze.”

Aș putea spune că-s o combinație.

La fel se întâmplă cu fiecare din noi. Îți imaginezi lucruri despre o persoană și nici măcar nu o cunoaști la început. Îți faci o părere după felul în care se îmbracă, după felul în care merge, după ce fel de pantofi are în picioare, după modul în care te privește. Sau dacă ești Ale, te uiți la degetele de la mâini și deja e construit tot personajul. Acuărd, știu. Spunem multe și de obicei fără să ne gândim sau să analizăm.

La început e amuzant.

-Uite-l și pe ăla! Ce opinci are în picioare! Cum a ieșit din casă așa?

    – Ce nas ciung are fata aia, Doamne!

    -Ce privire de viezure are bătrânica aia! 

Doar că pe moment nu te gândești că bărbatului cu opinci în picioare poate nu îi e comod să umble toată vara în adidași. Poate fata cu nasul urât suferă și așteaptă să facă 18 ani și o operație dureroasă. Poate bătrânica ce te privește ciudat e supărată că lumea a uitat de ea și e destul de bolnavă. Sunt multe lucruri pe care nu le cunoști.

Ce ai diferit față de celălalt? Poate niște ani în plus sau în minus. Poate niște bani în plus sau în minus. Poate mai multe rude și cunoștințe, poate mai puține. Dar cam atât. Nu știu de ce trebuie să ne închipuim o persoană după chestii atât de neimportante. Ne uităm unii la alții de parcă am vrea să ne mâncăm. Ridicăm din sprâncene, criticăm ce alții au și noi nu. Vrem ce alții au și noi nu.

Dacă viața ar însemna pentru noi mai mult decât haine și genți scumpe, mașini și fițe, poate ne-am da seama unde greșim. Ne-am da seama să nu mai râdem. Ne-am da seama că trebuie să ascultăm mai mult. Și să vorbim și comentăm mai puțin.

Doar că uităm un lucru. Din exterior, la rândul nostru, poate că suntem văzuți la fel.

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *