Doar cu legitimația de student.

Am să încep cu o poveste. Sunt anul II la jurnalism și până acum am trimis zeci de mail-uri și mesaje private, am formulat o grămadă de cereri pentru a putea face practică undeva în domeniu, am trimis mesaje la radio și la toate revistele posibile (la un moment dat mă gândeam că mă știu toți redactorii-șefi). Am mers în vizită în redacții, unde mă priveau ciudat până și oamenii de pază. Am trimis mesaje celor din Parlament pentru a-mi acorda acreditarea și a putea să particip la conferințe de presă. Am sunat la departamente de relații publice pentru același lucru. Am trimis mail-uri primăriei de la mine din oraș pentru a mă informa cu privire la niște investiții făcute acum trei ani. Am dat mesaje cântărețiilor preferați pentru că-mi doream să scriu despre ei și în naivitatea mea chiar credeam că-mi vor răspunde. Am încercat să trimit mesaje până și celor care prezintă emisiunea mea preferată.

În majoritatea cazurilor, același răspuns:

-Ne pare rău, conferințele de presă nu sunt pentru studenți.

-Ne pare rău, nu oferim stagii de practică.

-Ne pare rău, dacă nu ești de la televiziune, nu.

Sau Sfântul SEEN, să nu uităm.

Lucrul ăsta mi-a dat oarecum de gândit. Am 20 de ani și niște oameni, care au avut la rândul lor 20 de ani și un început ca al meu, îmi taie orice aripă aș putea să-mi desenez și dau cu ea de pământ de la etajul 10. De ce? Pentru că sunt student și vreau să învăț să fac ce-mi place. Au fost momente în care m-am întrebat dacă sunt eu problema sau fața mea cere pumni. Dar apoi am auzit că sunt și alții în situația mea. Și nu doar colegi de-ai mei. Deci nu m-am trezit vorbind aiurea și chiar nu încerc să fiu o altă fată care se văicărește pe blogul ei necitit, cum ar spune unii. Doar că sunt lucruri care mi se par pur și simplu enervante.

Ar trebui să fie un impediment faptul că sunt stundetă? Ar trebui să-mi pară rău că mă trezesc de dimineață și încerc să fiu atentă la cursuri, oricât de bleagă aș fi? Tocmai că eu văd ca un câștig  lucrul ăsta, pentru că acum e perioada în care îmi dau seama ce vreau să fac și ce nu, pot să mă folosesc de faptul că sunt începătoare și vreau să învăț, pot să le spun că-s studentă și să-mi dea explicații, pot să fac practică pentru că nu cer bani sau cine mai știe ce.

Chiar îmi place la facultate, chiar îmi plac materiile și viața de aici. E cea mai mișto perioadă de până acum. Este amuzant pentru că deghizat în student, le poți da celorlalți peste nas când te cred nepregătit. Tocmai de asta o să trimit mail-uri și cereri și mesaje până când voi fi luată în seamă. Obișnuia să-mi fie teamă de lucrurile astea, dar la câte șuturi în fund am primit, chiar nu mai simt nimic. VĂ ROG, FACEȚI LA FEL! Dacă ne văd hotărâți, mai mulți, și puși pe treabă, zic eu că-i vom convinge.

Oamenii mari ar trebui să ne învețe că o legitimație de student nu oferă doar reducere la transport.

Ps: Sunt sigură că sunt persoane mișto care au înceredere în începători, chiar am cunoscut câțiva. Și pentru ei mă încăpățânez să fac ce-mi place.

 

 

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *