Dragă Doamne-Doamne,

Azi îți scriu pentru că mă simt cam nasol. Și nu prea vreau să vorbesc cu altcineva.

Voiam să-ți mulțumesc. Pentru că mereu ești aici și eu nu bag de seamă decât atunci când rămân singură. Nu mi-ai cerut niciodată nimic și totuși ai râmas lângă mine. Și m-ai ținut de mână. N-am făcut eu prea multe să merit toate astea. Mulțumesc că ai grijă de mine să ajung acasă bine, tot timpul. Și că îmi ești aprope când e întuneric și nicio urmă de civilizație pe străduța mea. Mulțumesc că mi-ai scos în cale numai persoane bune și tâmpite așa ca mine. Că m-ai ajutat să-mi fac prieteni, amintiri frumoase.

Mulțumesc că mi-ai ținut de foame când simțeam că mor. Că am râs de atâtea ori până îmi dădeau lacrimile, că n-am explodat când am gustat prea multe dulciuri, că am reușit să fac ceva ce-mi place.Mulțumesc că mi-ai mai șters din lacrimi când părea totul imposibil și n-aveam vlagă în mine. Mulțumesccă mi-ai dat o familie așa super care m-a crescut cum a putut ea mai bine și m-a învățat tot ce știu acum. Pentru toate astea îți mulțumesc din tot ce pot eu să-ți mulțumesc și sper să fii lângă mine ca până acum.

Încă ceva. Iartă-mă. Pentru că am aruncat unele cuvinte la nervi sau n-am avut răbdare. Pentru că mi se părea nedrept și îți strigam asta. Sunt sigură că ai avut grijă de mine așa cum ai de toată lumea. Și te rog să ai și mai departe. Te rog ca atunci când îmi era frică de testul la franceză și mereu mă ajutai să-mi cadă exact ce am învățat. Ca atunci când am fost răcită și nu puteam să adorm din cauza tușitului. Ca atunci când era să mă calce mașina pe trecerea de pietoni. Ca atunci când am început să scriu pentru prima dată.

Am încredere în Tine. Știu că vei fi aici și de acum înainte. Pur și simplu.

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *