E o rușine să împarți pliante?

Mergeam zilele trecute la facultate și erau la metrou două fete, cam de vârsta mea, micuțe și drăguțe care se plimbau și împărțeau hârtii cartonate necunoscuților. Nu păreau triste sau îngrijorate, dar nici nu radiau de fericire. Pur și simplu își făceau treaba. Unii trecători întindeau mâna pentru a cuprinde bine pliantul, alții se strâmbau și le priveau cu superioritate, de parcă împărțeau căcat la bucată. Nici nu știu ce e mai dureros: să primești un refuz din partea persoanei care stă în fața ta sau să vezi jumătate din numărul pliantelor în tomberon? Adică să pari neimportant pentru ceilalți sau să-ți arunce munca la gunoi?

Nu mi se pare nimic rușinos în a împărți pliante. Orice mod prin care poți câștiga bănuții tăi mi se pare de apreciat. Banii ăia se vor duce pe o bluză sau o cafea de la Starbucks, dar vei știi că au fost ai tăi și i-ai căpătat singur. Fără ajutor, fără împrumut, fără fițe. E munca ta sinceră care a fost apreciată.

Banii tot se duc, tot îi cheltui pe nimicuri. Munca e ceea ce rămâne în spatele hârtiilor ălora și faptul că te-ai chinuit și ai suportat atâtea fețe acre de-a lungul zilei. Așa că nu pricep ce este cu hlizeala oamenilor când văd pe cineva împărțind pliante. Mi se pare mai ok să faci asta, să ai activitate și să-ți dorești să faci ceva micuț, dar ceva, decât să stai toată ziua în pat și să dormi sau să-ți verifici profilul de FB din 3 în 3 secunde. Mai matur și demn de apreciat, zic eu.

Și nu este vorba numai despre asta. Orice mod prin care poți câștiga bănuții tăi este minunat. Îi ador pe cei care șterg mesele la Mc, și pe de cei care vând ziare, și pe bătrâneii care vor să-ți dea roșii la marginea drumului, și pe cei care vând flori, și pe cei care spală scara sau împart cafele. Sunt exemplul meu de oameni faini și curajoși. Și nu văd nimic rușinos la ceea ce fac și nu îi văd cu nimic mai prejos decât mine. Pentru că simplitatea e cea mai frumoasă. Pentru că văd cât de greu le e și poate uneori sunt nedormiți sau nu își permit blugi de la Zara, dar continuă. Pentru că atunci când ai burta plină, lucrurile ți se par ușoare și neimportante.

Așa că abia aștept să primesc mâine dimineață un pliant și să-i zâmbesc persoanei care mi-l dă. O să-mi facă ziua mai frumoasă.

You may also like

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *