Etapele examenului sau „ce Doamne-Dumnezeule mi se întâmplă?”.

Iar n-am scris de mult. Și nu că n-aș vrea sau m-a apucat panda, doar că de când am ajuns acasă tot ce am făcut a fost să dorm. Să mor că parcă aș fi la hibernat de fiecare dată când calc aici.

Nu știu dacă am visat sau pur și simplu m-a pocnit o idee, dar în timp ce am aflat unele rezulate de la minunatele examene, mi-am dat seama prin ce am trecut cu sesiunea asta. Cât stres am putut mânca. De asta sunt și așa umflată, poate.

Deci…să începem. Ce pătești în dimineața cu examenul? Cel puțin la mine, așa e.

  1. Sună ceasul. Nu prea înțelegi ce se întâmplă, pe ce planetă ești, cum de mai exiști. Ai învățat cam toată noaptea, deci mintea joacă fotbal acum. Ți-ai face o cafea, dar n-ai timp. Ai mânca ceva, dar nu-ți tre’. Mergi să te speli pe dinți și atunci îți dai seama. „BĂ, eu am examen azi! Ce naiba mă fac?! Nu mai știu nimic. Nici numele nu o să-l scriu unde trebuie.” Panică.
  2. Începi să te îmbraci, pornind de la ideea: „În ce m-am îmbrăcat semestrul trecut când am luat 5 la examenul ăla greu?”. Nu găsești ce vrei și ajungi să te îmbraci în ce ți-o fi norocul. Ceasul ticăie ca inima ta.
  3. Ești aproape gata. Te mai uiți de 2 ori în oglindă, zici un „Doamne ajută!” și direcția examen. Ieși din casă, dar îți dai seama că n-ai niciun pix la tine. Să te întorci? Să nu te întorci? Nu te întorci că aduce ghinion. Mergi cu fruntea sus și te gândești că ceri tu de la cineva, legitimația sau carnetul să-l ai.
  4. Mergi în stație. Și aștepți. Și aștepți. Și încă aștepți. Dar nu se vede nimic. Înjuri de două ori, dar tot n-ai succes. Stai în stație, după limuzina ta, așteptând. Apoi realizezi că se strânge prea multă lume. „Pfa, să vezi că n-am loc și mai stau aici 5 ani”.
  5. Urci până la urmă, te zguduie de 3 ori tramvaiul/autobuzul și ajungi. Urci scările, te întâlnești cu ceilalți colegi și vă plângeți de milă. „Trebuie să ai o restanță. Altfel nu ești student”. Dar tu nu vrei restanță, nu vrei să trebuiască să înveți din nou aceeași materie care nu-ți place. Să dai aceleași pagini.
  6. Ies ăia care au dat deja. Și încep să-ți spună ce au avut, ce au scris, ce răspunsuri erau. Și stai ca prostu’ și te holbezi, zâmbind în același timp. „Bă, eu am învățat la altă materie și am venit la examenul greșit? Ce tot vorbesc oamenii ăștia aici? ” 
  7. Începe panica. Vă cheamă în sală. Adios prieteni, adios vreo propoziție pe care ai învățat-o din cartea aia groasă. Mai pe scurt, ai dat de naiba. Două scaune libere. Și îți aștepți tăierea capului.
  8. Primești subiectele. Nu-ți amintești nimic. Nu poți să miști. Te holbezi la foile din fața ta. Și încep să te ia toate apele. Bagi picioarele și începi să rezolvi. „Hai că nu-s așa bătut în cap. Am dat atâtea examene până acum. Pf. Să ne concentrăm!”
  9. Duci foaia, împăcat că ai dat tot ce ai avut mai bun. Și încep rezolvările de după. „Ce ai scris la 1? Cum era la 2? Ai pus b, nu?” Și îți dai seama că nu se potrivește niciun răspuns cu al tău. Îți plângi de milă, încercând să nu le arăți celorlalți. „Daaa, normal că așa am și eu. Moa, îl luăm pe ăsta. ” Sufletul plânge.
  10. Mergi acasă.

The end.

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *