În funcție de ce etichetăm oamenii?

Că tot mi se întâmplă numai porcării și nu mă ia nici dracu în seamă (nici măcar la cererile de prietenie de pe facebook n-am succes) m-am gândit la asta: cât de des îi etichetăm pe cei din jur și cât de mult ne place să o facem. Încerc să cred, sper, gândesc că lumea nu-i așa de rea cum spun ceilalți. Că nu există doar blocurile alea dărăpănate pe care le arată la televizor. Că fetele încă ies în oraș pentru muzică și râsete și nu pentru agățat bărbați care le-ar putea fi unchi sau tați. Că n-avem nevoie de prea multe și că nu contează mereu doar un  un păr lung și un spate drept.

S-ar putea ca o camera mare să nu fie cea mai faină alegere dacă e goală ca dracu’. Credeți-mă pe cuvânt, nu e palpitant deloc. E trist că închidem ochii. Nu toată lumea are bani să meargă să-și vadă cântărețul preferat, de asta se fac și concerte gratuite, dragi revoltați din cauza asta (că am văzut că se poartă). Trebuie să știi să-ți iubești orice tip de public, că doar cânți pentru el, nu?!. Nu suntem toți înnebuniți după firme și brand-uri, de asta există haine la 10 lei. Nu suntem toți plini de ifose nutriționale, de asta se găsesc și biscuiți bio și eugenii.

Și pân’ la urmă, de ce n-ar fi ok și așa?

Mă stresează chestia asta. Doar unii sunt suficient de buni să prezinte știri, doar unii actori sunt văzuți actori în fața celorlalți, doar unii elevi iau premiul I. Acest „UNII” mi-a mâncat viața. E mai ceva ca așteptatul în stație după ’25. De ce n-avem șanse egale? Până și la Loto sunt bilete pentru toată lumea. Nu mai zic de bani, pile și ochi frumoși că încep să mă enervez și mai tare. Habar n-am ce rețeta succesului îți trebuie în ziua de azi să râzbești. Și dacă aș avea-o, la cât de atentă sunt, sigur aș călca pe ea și aș zice că e șervețel.

Ar trebui să nu ne mai batem capul dacă ăla nu știe sau nu geografie sau dacă e olimpic (poate știe un alt domeniu mai bine decât oricine altcineva), dacă nu se îmbracă pompos (poate are un apartament super fain și o familie frumoasă și nu pune preț pe niște materiale), dacă e mai singuratic sau cunoscut de toată lumea. Nu știu ce ne face să fim buni, populari, recunoscuți, doriți. Nu știu de ce trebuie să fim văzuți bine în ochii celorlalți, când oricum nu le pasă.

Nu toată lumea trebuie să fie la fel. Asta-i ideea.

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *