Mai ușor cu încrederea

Mi s-a întâmplat de atâtea ori să mi-o iau în freză, deci aș putea spune că sunt expertă în așa ceva. Am prostul obicei de a crede că oamenii sunt „de treabă” și nu-mi vor răul. Chestia merge, în unele cazuri. Dar nu știu cum se face că de fiecare dată când spun că am încredere deplină în cineva, poc! Se întâmplă să mă dezamăgească tot ce are picioare și poate să meargă. Și ghiciți cine rămâne ca proasta cu inimioara ca un papuc stors la mașină? HĂ? HĂ?

Viața până la 19 ani m-a învățat să nu mai pun atât de mult suflet și să ignor oamenii proști. Asta m-a învățat, nu înseamnă că mă și țin de regulile ei. Ideea e că nu vrea nimeni să-ți fie bine ție prima dată. Și ar fi oarecum normal pentru că nu te gândești prima dată la vecinul din deal dacă a intrat la facultatea la care îți doreai tu. Te interesează de tine. Și abia apoi îl cauți și pe dobitoc să știi dacă să-l înjuri că ți-a luat locul sau să-ți fie milă de el.

Orice-am face, așa stă treaba. Nu interesează pe nimeni dacă reușești să-ți îndeplinești un vis, dacă termini liceul, dacă iei bacul sau dacă ai unde să dormi. S-ar putea chiar să-ți râdă în nas atunci când nu te descurci să faci ceva. Și plus de asta, nu arată. Să fiu a naibii dacă mai am încredere în cineva sau dacă mai îmi exprimă cineva sinceritate. Pentru că îți poate spune că ești cea mai cea, că doar cu tine se înțelege, că doar pe tine te sună, că s-a împrietenit cu altcineva, dar nu e la fel. Dar oamenii au multe măști. Și nu prea ne arată toate modelele mereu.

Câteva exemple?

 

-Vai, ce m-am îngrășat!

-Nu e adevărat, arăți bine. (E cât un balon. Lasă, mai bine. Să ies eu în evidență.)

 

-Aș veni și eu la mare, dar n-am unde sta.

-Hai la mine!

-Nu știu, nu vreau să deranjez… (Spune da, spune da. Oricum nu-mi pasă de tine, vreau doar să dorm undeva.)

 

-Nu am chef să ies azi.

-Okkkk..Nu-i nimic, ne vedem altă dată.

-Mai vorbim. (Oricum voiam să ies cu altcineva. Sper măcar să nu te văd în oraș.)

 

-Ce fain desenezi!

-Serios?! Mersiiii.

-Daa, super! (Nu-mi place, chhh. Oricum nu o să facă nimic cu toată treaba asta. E prea proastă.)

 

-Am luat 7. Tu?

-8. Pentru prima dată când iau notă mare!

-Bravo! (La dracu, a dat deșteptăciunea în ea!)

 

Poate sunt eu prea negativistă. Sau poate m-am săturat.

Ar trebui să nu ne mai pese de ceilalți. Să ne vedem de treaba noastră, să facem ce ne place și să nu mai spunem toate lucrurile pe care le simțim, oricui. Nu suntem datori nimănui. Dacă îți place să faci ceva, fă-o fără să te gândești dacă se va supăra ăla sau celălalt. Până la urmă fericirea ta contează. Nu toată lumea îți vrea binele.

Nu toată lumea îți spune adevărul-adevărat.

 

 

 

 

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *