– NOTELE DIN EXAMENE –

Pot spune oficial că sesiunea mea s-a terminat în urmă cu zece zile. Ca orice sesiune, a trecut cu multe cafele și iaurturi de băut, cu markere și materiale trase la xerox care îmi umpleau casa, deja dezordonată. Deși tot ce se spune despre facultatea mea este faptul că e ușoară  (şi nefolositoare) tind să cred că este destul de grea. Este grea în măsura în care chiar vrei să înveți ceva și chiar te stresezi să iei câte puțin de peste tot. Pentru că, da, îți trebuie o bază teoretică, indiferent de cât de pasionat ai fi de ceea ce ai ales sau indiferent de cât de mult te pricepi la acel lucru. Sunt multe persoane care trec ca gâsca prin apă cât timp sunt în studenție, iar apoi își blesteamă zilele că nu au ales altceva, poate ceva de viitor, ceva stabil. O facultate e ceea ce trebuie, indiferent de domeniul ales, dacă studentul își dă interesul. Iar asta se vede imediat ce o termini.

Sunt de acord că există și lucruri inutile pe care le faci, peste tot e așa, chiar şi la cofetărie sunt feluri și feluri de prăjituri. De asta există materii care-ți plac și materii pe care le urăști. Sau profesori care te fac să simți cele două lucruri. M-am rugat de maică mea să mă dea la școală de la 6 ani. Abia așteaptam să merg, să am banca mea și prieteni buni ca-n High School Musical. Se fac 14 ani de atunci, iar numărul oamenilor care aleargă după note a crescut simțitor. Oameni care fug după recompense, oameni care vor să primească laude pentru ceva ce nu merită. Fie că sunt luați drept elevi buni, fie că profesorii le cunosc părinții și au mereu o bilă albă, fie că reușesc să copieze de la celălalt pentru a ajunge cineva.

Nu pot spune că am fost cea mai cea din şcoală. Încercăm să învăț din fiecare câte puțin, uneori îmi ieșea, alteori nu. Dar mă străduiam pentru că așa simțeam că-mi fac singura datorie pe care o aveam la vremea aia. Şi au existat momente în care eram demoralizată, în care mi se părea nedrept că unii au noroc de subiecte ușoare și nici nu rezolvă un exercițiu acasă, în care mi se compara lucrarea cu a celui mai deștept din clasă și nu era niciodată suficient de bună. Am avut de la 5 la franceză, până la premiul I în clasa a XI-a, iar lucrul ăsta m-a făcut să cred că nu notele din examene sau punctele în plus te ajută să fii un om bun sau îți clădesc vreo meserie. Plus că nu constituie vreo dovadă că te super pricepi la lucrul respectiv. Tot timpul va fi ceva de învățat şi tot timpul vom putea învăța ceva nou, chiar dacă nu am avut 10 la toate materiile. E super pe moment să te dai mare că ai luat notă cu plus, dar pe termen lung, lucrul ăsta nu nici nu va mai conta.

Notele din examen sunt importante doar pentru a înțelege că stăpânești câteva noțiuni, nu pentru a demonstra cuiva, ceva. Poate doar să îți demonstrezi că poți fii mereu mai bun în ceea ce faci. Și mai ales nu pentru competiția asta idioată ce s-a creat între elevi. Pentru că fie că o vedeți sau nu, există şi va exista mereu. Lucrurile pe care le înveți, nu-ți vor fi luate niciodată. Faptul că un idiot a nimerit din noroc o grilă, nu-l face deștept absolut deloc. Faptul că are 10 la engleză nu-l va face americanul suprem și nici nu îi va da o excursie cadou în State. Mai ales dacă nota e dată pentru caietul de teme.

După atâta școală și rezerve de cerneală schimbate, am reușit să-mi dau seama că notele nu sunt totul. Nu te fac un alt om și nu-ți dau un bax de ciocolată cadou, poate doar o diplomă pe care să o arăți nepoțiilor. E minunat să ai un 10, dar doar atunci când ai muncit pentru el. Și pentru că furăcioși vor fi mereu, iar canetele cu pix roșu se vor prăfui în sertarul din camera ta, asigură-te că notele sunt importante doar pentru a te ajuta să fii cineva, nu pentru a le atăta celorlalți că ai purtat coroniță cât timp erai elev.

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *