Oameni mici.

N-am înțeles niciodată pentru ce există mai multe categorii de oameni, de ce avem nevoie de ele. De ce e necesar să fie schimonosiți peste tot? Pe lângă faptul că există oameni care ți-ar lua și ultima mărgică, că au nevoie de a ta, deși au un sac plin în spatele lor. Sau de ce trebuie să existe haine scumpe ca naiba? E obligatoriu?? Vine Dumnezeu la voi și vă șoptește să fiți împuțiți cu restul, vă subțiază nasul și vă dă pene? No, no creo.

De ce n-am vedea dincolo de asta? De ce n-am deschide ocșorii mai mult? De ce contează așa de mult vacanța aia? Sau de ce contează atât de mult să știe prietenii că te-ai realizat și faci bani? Aduc toate astea un plic cu fericire, cu artificii și bomboane? Pun prea multe întrebări deja. Înțelegeți voi unde vreau să ajung.

Sunt fan oameni mici. Cei care așteaptă la semafor până se face verde. Cei care își cumpără bilet când merg cu autobuzul. Cei care nu au nicio rușine în a intra la Second pentru că au văzut o bluză faină. Sau cei care n-au mâncat la prânz somon cu salată rucolla. Îmi plac oamenii ăștia. Îmi plac tinerii care nu se îmbracă de ultima fiță, dar cu toate astea sunt talentați și deștepți și le dau peste nas celoralți.

Îmi plac oamenii care pictează și încearcă să se întrețină din asta. Și fac tot felul de lucruri hand-made drăguțe. Care cântă la chitară clasică, deși știu și ei că muzica din ziua de azi este…altceva. Îmi plac cei curajoși, care au dorințe, deși nu le dă nimeni nicio încurajare sau batere pe spate. Mi se par cei mai mișto.

Simplitatea asta e așa frumoasă. Pentru că degeaba ai un chip frumos și salopetă de la ZARA (cred că am ceva cu hainele azi), dacă în suflet e plin de nepăsare. Și invidie. Și dorință de a avea mai mult și mai mult. Cred că altceva contează în viața asta. Și că alte lucruri devin amintiri frumoase.

 

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *