Oameni răi.

Scriu asta într-un moment ciudat din viața-mi, așa că dacă n-aveți chef de dramatizări, opriți-vă din citit.

Știu că în viața asta avem multe de făcut și de îndurat. Că trebuie să strângem din dinți ca să mai creștem, să trecem prin momente de tot rahatul ca să învățăm, să suportăm ca să fim suportați. Doar că lucrurile nu merg mereu cum vrem, iar oamenii încep să-și arate impresiile și fandoselile. Și în drum spre mulțumire pe toată lumea, uităm un lucru. Nu trebuie să acceptăm chiar orice. Nimeni nu trebuie să ne controleze, să ne facă de căcat, să se uite de sus la noi și să-și ridice mustățile.

Nu au nimic special ca să facă asta. Poate mai mulți bani în buzunar, dar nimic mai mult.

Nimeni nu-i mai bun ca nimeni.

Sunt sigură că au existat momente în care ați simțit că nu mai puteți și oricât de multă energie ați fi avut nu a fost destulă. Probabil va spus cineva că sunteți nașpa rău. Probabil v-ați spus singuri că sunteți cei mai răi și cei mai proști. Probabil ați început să credeți asta, deși nu era chiar așa neagră treaba. Și cred că știu și din cauza căror oameni ați făcut-o.

Adevărul este că nu avem cum să dăm doar de oameni de vată de zahăr. Nu vom putea mulțumi pe toată lumea, dar nici nu trebuie. Pentru că atât timp cât tu nu ești mulțumit de persoana-ți, degeaba sunt alții. Nu o să te încurajeze treaba asta. Și căcat! Nu avem de ce să ne lăsăm călcați, tranșați, împachetați, de oameni.

Sunt doar…oameni.

 

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *