Cătălina: „Domeniul ăsta m-a ales pe mine, mai mult decât l-am ales eu pe el

Mulți dintre voi urmăriți tot ce se întâmplă la televizor. Că vreți sau nu. Pe Cătălina sigur o știți de pe acolo și chipul ei vă este deja cunoscut. În special dacă sunteți pe fază cu tot ce se întâmplă la Cronica Cârcotașilor.

La 20 de ani împliniți și studentă în anul al doilea, ea a venit din start în București pentru a le arăra oamenilor că se poate dacă îți place. Domeniul ăsta parcă a ales-o pe ea și nu s-ar vedea făcând altceva.

Dar să o lăsăm pe ea să ne explice cum au stat lucrurile de la bun început.

Continue Reading

Olivia: „Pentru a reuși, trebuie să știi exact ce vrei. De la bun început”

O știu pe Olivia din clasa a 11-a. Țin minte și acum primul Observator în care am văzut-o și i-am simțit emoțiile și energia din ziua aceea. Mă gândeam eu pe atunci ,,Ce tare să vorbești cu atâția oameni din spatele televizorului! Și ce tare să nu te încurci în timp ce vorbești.”

În urmă cu cinci zile am văzut-o și față în față. Nu e nicio diferență. E la fel de drăguță și plină de viață cum e de luni până vineri, cum e de la 6 dimineața. Cu toate că drumul ei a fost puțin greu, fără nimeni în spate care să o ghideze, uneori singură, tot timpul i-a plăcut ceea ce face. Și asta a ajutat-o să nu renunțe.

Dar, mai bine, să vedem care au fost exact răspunsurile ei.

Continue Reading

Diana: ,,Încrederea în tine este cheia pentru a deveni un jurnalist bun”

Se spune că e destul de greu să ajungi la cei de dincolo de ecranul televizorului. Nu mulți te sprijină de la început sau îți dau o șansă. Diana Bart n-a vrut să fie genul acela de persoană. Chiar dacă timpul ei liber nu e mereu darnic, nu a arătat asta și mi-a oferit ocazia să o cunosc.

Redacția era plină de viață când am ajuns. Peste tot scaune roșii ocupate de oameni ce își scriau articolul în grabă. Lumina era slabă, atât cât să nu te doară ochii când scriai. Se auzea sunetul tastelor și al televizoarelor care anunțau știrile în paralel. Deja îmi e dor de ea. Am amenințat pe acolo că mai merg.

Continue Reading

Ale, încântată de cunoștință.

Tocmai mi-am dat seama că nu ştiu nimic despre mine. Nu ştiu ce-mi place, ce nu, de ce îmi e frică, dacă spun cuiva ce simt, cât de multe lucruri mă enervează. Probabil se întâmplă asta multor persoane. Probabil nu. Ale mică nu cred că a avut o culoare preferată sau un talent nedescoperit, așa că nu s-a gândit la chestii de genul.

Așa  că am să le las aici. Toate ciudățeniile despre mine. Nu trebuie să le citiți,  de obicei nu-mi place să ştie ceilalți lucruri despre mine. Dar aş vrea să le citesc eu după ceva timp. Să-mi dau seama cine rahat eram. Sau să rămână amintire pentru momentul în care voi fi o bloggeriță plină de bani. Glumeam. Singurul lucru pe care mi-l doresc e să fie citit blogul ăsta ciudat.

Continue Reading
1 9 10 11