-FATA CU ILUSTRAȚIILE –

Andreea Mironiuc are 25 de ani, dar s-a mutat în București din 2015. În prezent este ilustratoare și încearcă să-și promoveze proiectul său, Andreea Mironiuc Illustration, care a luat naștere de pe vremea când a primit o bursă de studiu în Danemarca în domeniul design-ului. Părinții au susținut-o încă de la început, mai ales că au văzut-o așa hotătâtă. Mama ei mai obișnuia să-i trimită oferte de job-uri, dar le refuza mereu :„Nu, mama, am deja un job, chiar dacă pare că n-am și că stau acasă și desenez fetițe. Cineva mă și plătește pentru asta.”

Fotografiile sunt din arhiva Andreei.

Continue Reading

– OMUL FACE HAINA –

Am ieșit acum două zile în oraș, în locul în care obișnuiam să mănânc pizza pe când eram la liceu. S-a renovat între timp, locul arată mai bine, iar chelnerii nesimțiți au fost înlocuiți cu niște domnișoare glumețe. Stăteam la masă cu un radler în față, împreună cu fratele meu și încercăm să discutăm fiecare ce a mai făcut. La masa alăturată erau nişte băieți care aveau chef de scandal și țipau când într-o parte când în alta, că au iphone 7 și nu știu ce mașina bengoasă care îi așteaptă în față. Erau amețiți şi se comportau de parcă localul era doar al lor. Asta în timp ce împărțeau o pizza la 5 persoane. La un alt local, tot în aceeași zi, un tip se lăuda că fratele lui i-a cumpărat viitoarei soții inel cu 7000 de euro, simpluț și cu o pietricică în mijloc. Pe care l-a luat în rate pentru că nu avea bani de tot odată.

Continue Reading

– DOI ANI DE STUDENȚIE –

În urmă cu doi ani, aveam în dulap doar șase pulovere și trei perechi de blugi. Mă instalasem într-o camera micuță, fără lampa de birou care stă acum pe noptieră, fără calendarul recent desenat de pe perete și fără sutele de hârtii xeroxate care îmi inundă mai nou toate sertarele. Era o cameră goală care urma să devină locul în care somnul meu e cel mai bun, uneori până la 13:00 după-masa, unde îmi țin toate parfumurile și secretele, unde pot să sar și să mă filmez în voie, după cum am chef.

Continue Reading

– DUPĂ ORA 10 SEARA –

Îmi place să ies vineri seara cum îi place oricui. E frumos să-ți faci amintiri, să ieși la o pizza sau un concert, să petreci cu prietenii sau amicii tăi ocazionali și să poți să te bucuri, să poți să uiți de deadline-uri sau teme surpriză la facultate. Doar o viață avem și-n aia suntem datori să facem și lucruri mai puțin serioase. Mai puțin frumos sunt, însă, în tot planul acesta dumnezeiesc, micile priviri ale bărbațiilor care ar putea să-mi fie tați sau bunici, în momentul când îmi iau o pereche de pantofi cu toc, sau apariția replicilor de genul „Ce ți-aș face, pisi!” când mă plimb pe stradă sau încerc să ajung acasă, după ora 10 seara. Lucururile de genul mă fac să-mi pară rău că n-am fost la cursuri de karate mai repede.

Continue Reading

– 10 ANI CU SMILEY –

Primul concert la care am țopăit, a fost când aveam 7 ani și Simplu era în formație completă. Pe 2 iunie trupa s-a (aproape) reunit pentru câteva minute și a cântat pentru Ale care a împlinit între timp 20 de ani.

Fotografia este făcută de Victor Detto.

N-am mai fost la Arenele Romane până la concertul pe care l-a susținut Smiley. M-am uitat de vreo două ori printre pozele de pe Google pentru a-mi da seama cum stă treaba, însă adevărul e că nu arătă ca în poze. Este al treilea concert consecutiv al lui de la Arene și probabil că îl leagă ceva de locul ăla. Așa că dincolo de faptul că m-a prins ploaia și m-a udat din cap până-n picioare, dincolo de rândul ce se formase la intrarea în Arene și dincolo de coada interminabilă de la casa cu jetoane, chiar a fost un concert reușit. Pentru că tind să cred că mai mult contează alea 3 ore de cântat încontinuu, cu lacrimi, emoții, beatbox și coregrafie, decât niște picuri de ploaie sau câțiva oameni nesimțiți care te calcă sau îți dau cu baloanele în cap.

Continue Reading

– SECRETUL DE LA POLIVALENTĂ –

“Şi așa este şi spectacolul, chiar dacă nu este perfect, este natural şi spune o poveste. A mea, a ei, a voastră. Vă mulțumim din suflet că ați venit, vă mulțumim că veniți la spectacolele noastre, vă mulțumim că veniți la spectacolele artiștilor români și cumpărați bilete. Cumpărați muzică românească pentru artiști români de orice fel ar fi ei. Vă mulțumesc dacă duceți mai departe ceea ce facem noi și ceea ce fac alți artiști. Prin voi trăim, voi sunteți secretul nostru, ne bucurăm așa mult și stăm în picioare în fața voastră! (Cornel Ilie, solist Vunk)

 

Continue Reading

– ETICHETE –

Uneori mă întreb ce este în mintea celor care poată geacă verde fosforescent pe timpul zilei. Vor să fie în centrul atenției sau pur și simplu le place culoarea aia ciudată? Alteori mă întreb cum pot fi unii atât de nepăsători când calcă sau împing pe cineva în tramvai doar pentru a-şi face loc. Oricum tramvaiele astea vin din 7 în 7 minute, ar trebui să ne călcăm toți în picioare? Alteori mă gândesc cum de sunt unele fete înnebunite după gențile alea din puf negru. Ar putea să-şi cumpere mâncare o lună din banii dați acolo. Nu înțeleg oamenii care își tatuează sprâncenele, care poartă cercei în obraji, care își rad doar jumătate din păr și care poartă bocanci pe 35 de grade.

Apoi îmi amintesc că nu e treaba mea ce le place și ce nu oamenilor.

Continue Reading

– CU OCHII ÎNCHIȘI –

Ea stă în parcul de la Universitate și le dă de mâncare porumbeilor, cu toate că e conștientă că jumătate dintre ei vor rămâne flămânzi. Nu sunt sigură dacă le face un rău sau un bine. Bătrânelul care vine are un buchet de flori în mână. Mă face să mă gândesc că i-l va duce soției sale, dar poate nu mai are de mult așa ceva. Cerșetoarea de la marginea străzii are picioarele murdare și burta goală, dar preferă să-și cumpere țigări de banii pe care îi primește. Nu știu dacă se află în situația de a-și face anumite mofturi. La baie, patru țigănci ascultă muzică și au chef de scandal cu oamenii care așteaptă liniștiți la rând. E ciudat că văd asta fix după o dezbatere în care mi se spune să-i respect pe ceilalți. Bărbatul de la metrou îi pune mâna pe fund unei domnișoare, cu toate că are verigheta pe deget. I-aș rupe degetul cu tot cu ea, dar precis ar mai atinge și fundul altor fete și băgat în ghips.

Continue Reading

– SE CUNUNĂ ROABA LUI DUMNEZEU –

Am încredere în dragoste, cum am încredere în Dumnezeu și în oamenii sinceri. Dar nu dragoste ca în filme, cu sirop și dulcegării, cu te iubesc spus din 5 în 5 minute, cu inele şi buchete de trandafiri uriașe distribuite pe facebook. În dragoste care se arată prin gesturi, care creşte odată ce cresc și partenerii, care împarte primele întâlniri și certurile minore. Şi care nu cere nimic la schimb.

Continue Reading

– CE FAC CU VIAȚA MEA? –

Sunt în anul II de facultate și nu-mi găsesc locul. Nu pricep ce-mi place să fac, habar n-am dacă voi fi vreodată angajată, nu știu dacă voi reuși să am casa mea sau job-ul meu, nu știu direcția în care să o apuc. Nu mă simt bine când văd că mă întrețin părinții și se chinuie să împartă banii pentru chirie, utilități și ieșiri în oraș. Nu şi-au mai cumpărat un tricou nou de ceva vreme, iar eu mă fâlfâi prin capitală. Simt că nu mi se potrivește nici măcar un gen de jurnalism și că merg la facultate în ultimul timp doar pentru ca trebuie să fac prezențe. N-am un țel ca ceilalți colegi hotărâți de când erau în generală, n-am un vis, n-am chef să-mi fac reportajul la tv și simt că ideile mele nu sunt bune niciodată. Ale de acum doi ani ar fi tare dezamăgită.

Continue Reading