– SĂRACA ȚARĂ BOGATĂ #1 Sighișoara –

Pe 3o iulie eram singură la SecondCup și îmi luasem o ciocolată rece cu bucăți de biscuiți. Stăteam față în față cu Universitatea și mă gândeam că mai e un pic și va trebui să încep anul III, să urc poate pentru ultimul an toate cele 3 etaje chinuitoare. Adevărul este că a devenit o întreagă provocare toată treaba cu scările alea spiralate. Ori destinul îmi spune să slabesc într-un mod subtil. Am primit un mesaj de la o prietenă, m-am dus acasă după încărcător și două tricouri și am mers să-mi cumpăr bilet pentru Cluj, cu toate că mai mersesem acolo o dată, imediat după sesiune. Am prins verde la toate semafoarele și veneau toate tramvaiele fix cum ajungeam pe peron, lucru care mă îngrijora încă de când am plecat. Eu? Noroc? Ce naib..? Plus că mă gândeam că motivul cu „Oare mă ține să plec de nebună?” nu o să meargă decât până în punctul în care o să-mi dea cineva în cap și o să-mi fure cei 50 de lei pe care îi aveam în portofel. Dar nu aveam voie să mor. Ai mei nu știau de excursie și nu era o idee prea bună să afle de la Știrile de la ora 5. Mai bine află acum de pe blog.

Continue Reading

– TOATE LA TIMPUL LOR –

Sunt în mici depresii de când mă știu, dar cred că asta de la finalul lunii iulie a fost cea mai intensă. Mi-am dat seama că am 20 de ani și că sunt singură într-un oraș în care oamenii sunt preocupați de cumpărarea rapidă a tigăilor la reduceri, toată lumea blamează pe toată lumea că e coruptă, iar polițiștii arestează bătrânelele care vând roșii la marginea străzii. Dar mai ales într-o lume în care pe ceilalți nu prea îi interesează de pasiunile și visurile tale.

Continue Reading

– COPIII DIN ZIUA DE ASTĂZI –

Când vezi plimbându-se pe stradă două fetițe cu pantalonii atât de scurți încât li se vede fundul, ce ar trebui să simți? Dezgust sau inconștiența venită din partea părinților? Dar când vezi corpuri de 10 ani care nu vorbesc unele cu celelalte, însă în schimb, țin în mână un telefon mai mare decât ele? Dar când vezi un grup abia venit de la școală, care se împinge, țipă și lovește ceilalți trecători, fără să-l intereseze dacă ceea ce face este frumos sau nu? Am mers în tramvai cu un copil care făcea concurs de îmbrânceli cu prietenul lui și am văzut pe stradă băieței care înjurau ca la ușa cortului pe motiv că sunt cool și ca nu le zice nimeni ce trebuie să facă.

Continue Reading

-FATA CU ILUSTRAȚIILE –

Andreea Mironiuc are 25 de ani, dar s-a mutat în București din 2015. În prezent este ilustratoare și încearcă să-și promoveze proiectul său, Andreea Mironiuc Illustration, care a luat naștere de pe vremea când a primit o bursă de studiu în Danemarca în domeniul design-ului. Părinții au susținut-o încă de la început, mai ales că au văzut-o așa hotătâtă. Mama ei mai obișnuia să-i trimită oferte de job-uri, dar le refuza mereu :„Nu, mama, am deja un job, chiar dacă pare că n-am și că stau acasă și desenez fetițe. Cineva mă și plătește pentru asta.”

Fotografiile sunt din arhiva Andreei.

Continue Reading

– OMUL FACE HAINA –

Am ieșit acum două zile în oraș, în locul în care obișnuiam să mănânc pizza pe când eram la liceu. S-a renovat între timp, locul arată mai bine, iar chelnerii nesimțiți au fost înlocuiți cu niște domnișoare glumețe. Stăteam la masă cu un radler în față, împreună cu fratele meu și încercăm să discutăm fiecare ce a mai făcut. La masa alăturată erau nişte băieți care aveau chef de scandal și țipau când într-o parte când în alta, că au iphone 7 și nu știu ce mașina bengoasă care îi așteaptă în față. Erau amețiți şi se comportau de parcă localul era doar al lor. Asta în timp ce împărțeau o pizza la 5 persoane. La un alt local, tot în aceeași zi, un tip se lăuda că fratele lui i-a cumpărat viitoarei soții inel cu 7000 de euro, simpluț și cu o pietricică în mijloc. Pe care l-a luat în rate pentru că nu avea bani de tot odată.

Continue Reading

– DOI ANI DE STUDENȚIE –

În urmă cu doi ani, aveam în dulap doar șase pulovere și trei perechi de blugi. Mă instalasem într-o camera micuță, fără lampa de birou care stă acum pe noptieră, fără calendarul recent desenat de pe perete și fără sutele de hârtii xeroxate care îmi inundă mai nou toate sertarele. Era o cameră goală care urma să devină locul în care somnul meu e cel mai bun, uneori până la 13:00 după-masa, unde îmi țin toate parfumurile și secretele, unde pot să sar și să mă filmez în voie, după cum am chef.

Continue Reading

– DUPĂ ORA 10 SEARA –

Îmi place să ies vineri seara cum îi place oricui. E frumos să-ți faci amintiri, să ieși la o pizza sau un concert, să petreci cu prietenii sau amicii tăi ocazionali și să poți să te bucuri, să poți să uiți de deadline-uri sau teme surpriză la facultate. Doar o viață avem și-n aia suntem datori să facem și lucruri mai puțin serioase. Mai puțin frumos sunt, însă, în tot planul acesta dumnezeiesc, micile priviri ale bărbațiilor care ar putea să-mi fie tați sau bunici, în momentul când îmi iau o pereche de pantofi cu toc, sau apariția replicilor de genul „Ce ți-aș face, pisi!” când mă plimb pe stradă sau încerc să ajung acasă, după ora 10 seara. Lucururile de genul mă fac să-mi pară rău că n-am fost la cursuri de karate mai repede.

Continue Reading

– 10 ANI CU SMILEY –

Primul concert la care am țopăit, a fost când aveam 7 ani și Simplu era în formație completă. Pe 2 iunie trupa s-a (aproape) reunit pentru câteva minute și a cântat pentru Ale care a împlinit între timp 20 de ani.

Fotografia este făcută de Victor Detto.

N-am mai fost la Arenele Romane până la concertul pe care l-a susținut Smiley. M-am uitat de vreo două ori printre pozele de pe Google pentru a-mi da seama cum stă treaba, însă adevărul e că nu arătă ca în poze. Este al treilea concert consecutiv al lui de la Arene și probabil că îl leagă ceva de locul ăla. Așa că dincolo de faptul că m-a prins ploaia și m-a udat din cap până-n picioare, dincolo de rândul ce se formase la intrarea în Arene și dincolo de coada interminabilă de la casa cu jetoane, chiar a fost un concert reușit. Pentru că tind să cred că mai mult contează alea 3 ore de cântat încontinuu, cu lacrimi, emoții, beatbox și coregrafie, decât niște picuri de ploaie sau câțiva oameni nesimțiți care te calcă sau îți dau cu baloanele în cap.

Continue Reading

– SECRETUL DE LA POLIVALENTĂ –

“Şi așa este şi spectacolul, chiar dacă nu este perfect, este natural şi spune o poveste. A mea, a ei, a voastră. Vă mulțumim din suflet că ați venit, vă mulțumim că veniți la spectacolele noastre, vă mulțumim că veniți la spectacolele artiștilor români și cumpărați bilete. Cumpărați muzică românească pentru artiști români de orice fel ar fi ei. Vă mulțumesc dacă duceți mai departe ceea ce facem noi și ceea ce fac alți artiști. Prin voi trăim, voi sunteți secretul nostru, ne bucurăm așa mult și stăm în picioare în fața voastră! (Cornel Ilie, solist Vunk)

 

Continue Reading

– ETICHETE –

Uneori mă întreb ce este în mintea celor care poată geacă verde fosforescent pe timpul zilei. Vor să fie în centrul atenției sau pur și simplu le place culoarea aia ciudată? Alteori mă întreb cum pot fi unii atât de nepăsători când calcă sau împing pe cineva în tramvai doar pentru a-şi face loc. Oricum tramvaiele astea vin din 7 în 7 minute, ar trebui să ne călcăm toți în picioare? Alteori mă gândesc cum de sunt unele fete înnebunite după gențile alea din puf negru. Ar putea să-şi cumpere mâncare o lună din banii dați acolo. Nu înțeleg oamenii care își tatuează sprâncenele, care poartă cercei în obraji, care își rad doar jumătate din păr și care poartă bocanci pe 35 de grade.

Apoi îmi amintesc că nu e treaba mea ce le place și ce nu oamenilor.

Continue Reading