– CU OCHII ÎNCHIȘI –

Ea stă în parcul de la Universitate și le dă de mâncare porumbeilor, cu toate că e conștientă că jumătate dintre ei vor rămâne flămânzi. Nu sunt sigură dacă le face un rău sau un bine. Bătrânelul care vine are un buchet de flori în mână. Mă face să mă gândesc că i-l va duce soției sale, dar poate nu mai are de mult așa ceva. Cerșetoarea de la marginea străzii are picioarele murdare și burta goală, dar preferă să-și cumpere țigări de banii pe care îi primește. Nu știu dacă se află în situația de a-și face anumite mofturi. La baie, patru țigănci ascultă muzică și au chef de scandal cu oamenii care așteaptă liniștiți la rând. E ciudat că văd asta fix după o dezbatere în care mi se spune să-i respect pe ceilalți. Bărbatul de la metrou îi pune mâna pe fund unei domnișoare, cu toate că are verigheta pe deget. I-aș rupe degetul cu tot cu ea, dar precis ar mai atinge și fundul altor fete și băgat în ghips.

Continue Reading

– SE CUNUNĂ ROABA LUI DUMNEZEU –

Am încredere în dragoste, cum am încredere în Dumnezeu și în oamenii sinceri. Dar nu dragoste ca în filme, cu sirop și dulcegării, cu te iubesc spus din 5 în 5 minute, cu inele şi buchete de trandafiri uriașe distribuite pe facebook. În dragoste care se arată prin gesturi, care creşte odată ce cresc și partenerii, care împarte primele întâlniri și certurile minore. Şi care nu cere nimic la schimb.

Continue Reading

– CE FAC CU VIAȚA MEA? –

Sunt în anul II de facultate și nu-mi găsesc locul. Nu pricep ce-mi place să fac, habar n-am dacă voi fi vreodată angajată, nu știu dacă voi reuși să am casa mea sau job-ul meu, nu știu direcția în care să o apuc. Nu mă simt bine când văd că mă întrețin părinții și se chinuie să împartă banii pentru chirie, utilități și ieșiri în oraș. Nu şi-au mai cumpărat un tricou nou de ceva vreme, iar eu mă fâlfâi prin capitală. Simt că nu mi se potrivește nici măcar un gen de jurnalism și că merg la facultate în ultimul timp doar pentru ca trebuie să fac prezențe. N-am un țel ca ceilalți colegi hotărâți de când erau în generală, n-am un vis, n-am chef să-mi fac reportajul la tv și simt că ideile mele nu sunt bune niciodată. Ale de acum doi ani ar fi tare dezamăgită.

Continue Reading

– MUSAFIR LA MINE ACASĂ –

Am intrat în bucătăria plină de fumul unei țigări proaspăt aprinse. Mă aștepta o siluetă de femeie îmbrăcată în pijama și cu părul lăsat desprins. M-am așezat pe scaunul roșu, cu pânza de pe spătar ușor ruptă, șubred pentru că a trecut mult timp de când l-am cumpărat. Din cele trei becuri ale candelabrului, unul singur mai stătea aprins. Din camera de alături se auzea televizorul dat tare și lăsat mereu pornit peste noapte. Atârnat pe peretele gălbui era calendarul făcut de mine astă iarnă, iar masa pe care îmi făceam temele devenise între timp un loc plin de lucruri necunoscute. Lenjeria de pat era schimbată, dar nu mai văzusem culoarea aia până atunci, iar locul în care îmi aruncam hainele după ce veneam de la liceu, era mai gol și curat ca niciodată. Am intrat în baie, dar șamponul de pe marginea vanei era diferit față de cel pe care îl folosesc acum.

Continue Reading

– DIN LUMEA CELOR CARE NU CUVÂNTĂ –

Un băiat cu pantaloni de trening noi și abia venit în sală, începe antrenamentele. Stă într-un colț și își lucrează brațele, în timp ce privește fata frumoasă, cu păr lung, care este abordată de un alt băiat. Și-ar dori să fie el ăla, dar nu are curaj să-i vorbească la fel de deschis și nici nu are încredere în el prea mult. O tipă de aproximativ 26 de ani, cu un fard strident pe ploape, privește țintă băiatul la cămașă din fața ei, care flirtează deja cu altcineva. Şi-ar fi dorit să o observe pe ea prima și să vină să-i spună ce bine îi vine rochia atent aleasă pentru el, dar preferă să-l urmărească din umbră.

Continue Reading

– ALE, ÎNCÂNTATĂ DE CUNOȘTINȚĂ –

Tocmai mi-am dat seama că nu ştiu nimic despre mine. Nu ştiu ce-mi place, ce nu, de ce îmi e frică, dacă spun cuiva ce simt, cât de multe lucruri mă enervează. Probabil se întâmplă asta multor persoane. Probabil nu. Ale mică nu cred că a avut o culoare preferată sau un talent nedescoperit, așa că nu s-a gândit la chestii de genul.

Așa  că am să le las aici. Toate ciudățeniile despre mine. Nu trebuie să le citiți,  de obicei nu-mi place să ştie ceilalți lucruri despre mine. Dar aş vrea să le citesc eu după ceva timp. Să-mi dau seama cine rahat eram. Sau să rămână amintire pentru momentul în care voi fi o bloggeriță plină de bani. Glumeam. Singurul lucru pe care mi-l doresc e să fie citit blogul ăsta ciudat.

Continue Reading

– VIAȚĂ DE ÎNCEPĂTOR –

În urmă cu aproape o lună am început practica la PROTV. A fost primul interviu la care m-am încumetat să merg şi m-au selectat din prima, de asta am și dat de băut după ce m-am întors. Chiar dacă nu am mai fost trimisă la știri cum mi s-a spus inițial și am fost mutată la alt departament dintr-o neînțelegere, am decis să nu renunț. Pentru că îmi plăcea când mergeam la redacție și primeam ecuson, cu toate că era pentru vizitatori. Mă simțeam oarecum mândră când deschideam barierele glisante cu el și puteam merge în redacție, iar oamenii de acolo îmi spuneau “Bună ziua!” şi-mi zâmbeau. Mă simțeam ca una de-a lor. Rămâneam cu gura căscată când vedeam jurnaliști de la televizor, cum trec pe lângă mini-biroul meu. Am prins unul dintre ei când făcea un stand-up la intrare și am stat până la ultima dublă, doar pentru că nu puteam să-mi dezlipesc picioarele de acolo.

Continue Reading

– TU AL CUI EȘTI? –

Am fost şi sunt cel mai mic şi răsfățat membru al familiei mele. Aveam mereu prioritate la calculatorul fratelui mai mare, primeam tot timpul cea mai bună cutie de bomboane de la mătuşă mea, iar bunică mea și acum îmi face gogoși cu dulceață de vișine, cu toate că nu o mai ajut de ceva timp. S-au obișnuit cu muzica dată mereu prea tare, cu televizorul lăsat pe desene animate pentru că numai așa pot să adorm și cu faptul că nu suport să vorbesc la telefon, cu toate că vizitele mele sunt din ce în ce mai rare.

Continue Reading

– NU ÎȚI E FRICĂ DE EL? –

Cred în Iisus. Mă știe de când eram mică și îl rugam să nu mă asculte la franceză pentru că mă îngrozea ideea că va țipa profesoara la mine. Mă gândesc mereu la El ca la un prieten puțin mai mare și mai departe de mine, dar care mă ascultă atunci când toți ceilalți pleacă. Mai îmi da un şut în fund, o palmă după ceafă, mă mai trezește la realitate, dar mereu găsește o cale de a le rezolva pe toate. Îl iubesc și chiar dacă nu dau semne cum că aş face-o, chiar dacă sunt rea și nesimțită cu oamenii din jur, chiar dacă îmi chinui uneori părinții și nu merg așa des la biserică, tind să cred că e răbdător cu mine.

Continue Reading

– SUFRAGERIA CU BIJUTERII –

Minionette este un atelier de bijuterii din București, aflat la parterul unei case cu etaj, la 12 minute de stația Eroilor. Bijuteriile sunt lucrate și gândite de către cei șase membri, strânși la un loc de pe vremea când în atelier nu existau echipamente 3D speciale, iar site-ul de promovare era doar o idee. Proiectul propriu-zis a început din 2015 și se bazează pe creații minimaliste, de 14 și 18 karate.

Continue Reading