– RĂZBOIUL DINTRE GENERAȚII –

–  Pe vremea lui Ceaușescu era mai bine!

Sunt în tren și asist la o discuție interesantă dintre controlor și un pensionar al cărui chip nu am putut să-l rețin. Bărbatul în uniformă albastră închis spre negru, cu o cămașă pe dedesubt, îl privea încruntat pe bătrânul care spunea că vremurile s-au schimbat puțin. Luase loc pe scaunul liber din dreapta lui, în timp ce i se formaseră cute pe frunte ascultând la ce spune bărbatul care părea cu vreo 7 ani mai tânăr decât el. A așteptat să termine, apoi a spus că timpurile de acum nu se compară cu cele în care erau la prima tinerețe.

Ilustrația îi aparține Alexandrei

Bunicii și părinții mei au prins perioada comunismului. Îmi tot povestesc despre cum stăteau la rânduri interminabile și cum n-aveau apă sau curent suficient. Maică mea își amintește tot timpul de Crăciunurile din copilările când puneau bananele și portocalele în raftul de sus al cămării câteva zile că doar așa puteau să le mănânce coapte. Bunică mea îmi povestea cum pe vremea când era proaspăt mamă trebuia să spele cu mâna scutecele pentru că nu exista altă cale. Și cu toate astea, lucrurile erau mai bune. Aveai un loc de muncă imediat după ce terminai facultatea, aveai casă dacă te străduiai puțin, aveai chiar și mașină dacă îți doreai cu adevărat. Totul era paradis, nimic mai mult, nu ca în ziua de astăzi când șomeri sunt peste tot și au început să se bată oamenii pentru un cozonac la reducere.

–  Emancipați mai sunt tinerii din ziua de azi!

Au trecut ani de atunci și dacă mergi să întrebi pe cineva de peste 45 de ani despre vremurile în care trăim, toți vor spune că suntem un popor de căcat, care și-a ucis președintele fix în ziua de Crăciun. Tinerii sunt pe altă planetă și stau doar cu nasul în telefoane, în timp ce bătrânii sunt fraieriți la pensii pe care oricum le dau pe pastilele de la Catena. Avem prea multe mănăstiri și murim pe capete pentru că tramvaiele sunt prea vechi și au început să ardă înainte de a ajunge în stație. N-avem un sistem de educație ca lumea, n-avem spitale, n-a câștigat Halep locul I și toată lumea o urăște. Și apoi tinerii ăștia care n-au un loc de muncă după ce termină o facultate cu o denumire pompoasă.

Dacă am fi putut, ar fi trebuit să stăm toți închiși într-o cutie și să nu mai ieșim de acolo pentru că era mult mai bine. De fapt, ar fi trebuit să rămânem la vremea în care eram acoperiți de frunze și învățam să aprindem focul. Ce atâta schimbare în lumea asta, aduce prea multe dureri de cap de care n-are nevoie nimeni. CE NAIBA?

Încerc să le explic și alor mei, încerc să le bag în cap tuturor. Nu avem cum să fim la fel, nici măcar tu de acum nu mai semeni cu tu de acum 10 ani. E adevărat că vremurile de acum nu sunt cele mai bune, dar generația mea nu se va putea compara niciodată cu cea a maică-mii, iar timpurile de acum nu ar avea cum să semene cu cele în care trăia bunică mea. Pur și simplu nu ai cum să compari zeci sau sute de ani distanță. Fiecare perioadă a avut părțile ei bune sau mai puțin bune și fiecare om a trăit și va trăi diferit. Probabil voi avea copii și mă vor enerva, dar nu ar putea să mă supere faptul că-şi trăiesc vremea, copilăria sau tinerețea, indiferent de contextul în care vor trăi. Este normal într-o lume în care ne dezvoltăm pe zi ce trece să nu mai semănăm unii cu alții. Mă enervează groaznic lupta asta dintre mentalități și generații pentru că simt că ne batem cu morile de vânt. Sunt atâtea lucruri care nu sunt ok și noi insistăm să ne batem cap în cap din cauza unei probleme care … nici măcar nu e problemă.

Sunt diferite și iernile sau vacanțele, cum ați vrea să fie asemănătoare viețile? Am zis odată că sunt o prelungire a părinților mei. Sunt o prelungire, da, dar cu gândurile mele și cu propriile decizii, cu nedreptatea și lăcomia de ACUM, cu modelul de mobilier modern şi cu moda blugilor tăiați. Cu hainele pline de sclipici, cu pizza și înghețată la ofertă, cu Fanta și bloggeri sau vloggeri. Cu perechi de căști mai mari decât urechile și telefoane subțiri și enervante. Nu e nimic greșit în a merge la mall și a vedea filme 3D, cum nici acum 10 ani nu era când stăteai la rând la cinematograf. Nu e emancipare, nu-şi dă nimeni aere. Pur și simplu se schimba unele lucruri odată ce și timpul trece. Este perfect normal ca târgurile de pe vremuri să fie înlocuite cu mall-urile, cafenelele să fie pline de tineri și băuturi cu frișcă și caramel, este normal să comunicam și prin altceva decât codul morse.

HAIDEȚI SĂ TRĂIM ÎN PREZENT.

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *