– ALE, ÎNCÂNTATĂ DE CUNOȘTINȚĂ –

Tocmai mi-am dat seama că nu ştiu nimic despre mine. Nu ştiu ce-mi place, ce nu, de ce îmi e frică, dacă spun cuiva ce simt, cât de multe lucruri mă enervează. Probabil se întâmplă asta multor persoane. Probabil nu. Ale mică nu cred că a avut o culoare preferată sau un talent nedescoperit, așa că nu s-a gândit la chestii de genul.

Așa  că am să le las aici. Toate ciudățeniile despre mine. Nu trebuie să le citiți,  de obicei nu-mi place să ştie ceilalți lucruri despre mine. Dar aş vrea să le citesc eu după ceva timp. Să-mi dau seama cine rahat eram. Sau să rămână amintire pentru momentul în care voi fi o bloggeriță plină de bani. Glumeam. Singurul lucru pe care mi-l doresc e să fie citit blogul ăsta ciudat.

Continue Reading

12 august.

Să trecem peste faptul că am uitat de 12 august. E vacanță, uit și la ceas să mă uit. Am să devin sentimentală puțin, deci pregătiți șervețelele sau hârtia igienică, dacă sunteți săraci ca mine.

În urmă cu 2 ani, scriam pentru prima dată un articol pe blogul ăsta. Și ferească Sfântul că mi-a luat ceva. Făcusem draft în word, apoi nu știam să intru în ciorne aici, apoi îmi era frică să-l pun. Căcaturi d-astea de începători proști și de „eu nu pun toate tâmpeniile pe blog, o să fie șaini și frumos aranjat”.

Acum aș spune replica aia cu „2 ani mai târziu”. 

La ce baliverne scriu, mă mir cum de n-au eliminat ăștia wordpress-ul încă.

Probabil stilul meu s-a schimbat. Nu mai sunt nici eu așa constipată când mă pun în pat și încep să tastez. Mai încerc și o glumă, două, care nu-mi ies. Mai un bold, mai o imagine proprie și personală. Mai un dat în bară. E tipic mie, ce dracu’!

Continue Reading

În casă nouă

Iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii.

Vă scriu acum din alt loc. Mi-am dorit de mult un blog așa. Și deocamdată nu-mi vine să cred că e aici și că încep să scriu pe el. Mă simt ca atunci când eram mică și îmi luam un carnețel nou și sunt așa fericită, ca un copil cretin. Dacă aș putea, aș pune toate emoticoanele fericite din lume aici. Dar nu o să fac asta, bineînțeles. Durează, nu de alta.

Bun, acum am să încerc să fac un fel de promisiune. Așa de început. Fraților, promit să scriu mai des, mai bine și mai sincer. Să vă țin mult timp lângă mine. Și să vă adun pe mai mulți pe aici. Probabil va dura, dar cine știe? Așa. Promit că voi scrie de toate. Probabil că nu o să iasă mereu articole bune. Probabil vor exista zile în care voi scrie ca naiba. Dar, pot să vă spun că o să scriu mereu din suflet. Cel puțin așa îmi doresc :). 

Continue Reading

Ale, încântată de cunoștință.

Tocmai mi-am dat seama că nu ştiu nimic despre mine. Nu ştiu ce-mi place, ce nu, de ce îmi e frică, dacă spun cuiva ce simt, cât de multe lucruri mă enervează. Probabil se întâmplă asta multor persoane. Probabil nu. Ale mică nu cred că a avut o culoare preferată sau un talent nedescoperit, așa că nu s-a gândit la chestii de genul.

Așa  că am să le las aici. Toate ciudățeniile despre mine. Nu trebuie să le citiți,  de obicei nu-mi place să ştie ceilalți lucruri despre mine. Dar aş vrea să le citesc eu după ceva timp. Să-mi dau seama cine rahat eram. Sau să rămână amintire pentru momentul în care voi fi o bloggeriță plină de bani. Glumeam. Singurul lucru pe care mi-l doresc e să fie citit blogul ăsta ciudat.

Continue Reading