– CE MAI CITIM? –

Teancuri de hârtii colorate. În unele coțuri prețuri ce trec de doi lei. Miros de ziare sau de reviste abia scoase din tipar, amestecat cu miros de metrou, flori de la taraba de lângă sau asfalt. Unele numere ținute în soare, aranjate ca soldații, altele îngrămădite în căsuțe verzi, puse din loc în loc pe bulevarde. Înauntru vânzătorii care mai apucă să răsfoiască un nou număr. Au timp pentru că nu prea trece nimeni în grabă să le ceară ajutorul.Ce se cumpără? Nimic. Ăsta a fost răspunsul mai multor vânzători de la chioșcurile de ziare din București. Vânzători pe care îi vedeam ca pe niște eroi când eram mică pentru că îmi aduceau mereu revistele preferate. Mi-au dat mai multe motive, motive pe care le cunoșteam oarecum, dar mă temeam să le accept: că totul se găsește ușor pe internet acum, că foarte rar rămân cu ziare nevândute, că va fi și mai rău de acum înainte, că nu e interesat nimeni de cărțile bisericești sau cele cu rețete minune date la ziare. Nici măcar revistele de gătit nu mai cuceresc pe nimeni.

Continue Reading

– LUMEA MEA MICĂ –

De fiecare dată când mă întorc în București, la cea de-a doua mea viață cum îmi place să-i spun, mă apucă teama. „Oare ce-oi fi avut în minte acum trei ani, să vin singură, în orașul ăsta mare care pare că e pentru oricine altcineva și nu pentru mine?” „Oare de ce nu am rămas în lumea mea simplă, fără să-mi bat capul cu viața asta agitată sau cu oamenii și mai și?” „Oare viața mea ar fi arătat mai bine dacă aș fi rămas?”

Ilustrațiile îi aparțin Alexandrei Gheorghiaș.

Continue Reading

– ACOLO SAU AICI? –

Am venit la București cu 18 ani, 1,60 înălțime și două perechi de pantofi.

Am plecat din Petroșani, un oraș destul de modest, nu o mare frumusețe, dar suficient de liniștit pentru mine. Mi-am lăsat dramele din școală acolo, mi-am părăsit jurnalul cărămidă, am lasat în urmă actorii preferați, cântăreții și poveștile și am venit cu gândul că mă voi schimba puțin. Ca și cum mi-aș face un update la viața pe care o trăiam destul de mecanic și fără să știu prea multe. Dar m-am izbit de ceva ce nu părea tocmai potrivit pentru mine. Nu aveam prieteni pe vremea aia și ca studentă în primul an, habar n-aveam cum să ajung de acasă până la facultate sau cum arata centrul Bucureștiului și ce se găsea pe acolo.

Continue Reading