Spiritul pierdut al Crăciunului.

De când sunt mică și până acum mi-a plăcut să stau acasă de Crăciun. Îmi place tot ce înseamnă sărbătoarea asta, e perioada mea preferată din an și dacă aș putea, aș prelungi-o cel puțin o lună. Îmi place că e frig și mi se face nasul roșu, chiar dacă arăt mai ceva ca Rudolph. Îmi place că după ce țin tot postul, parcă mâncarea e mai gustoasă. Sunt fanul numărul unu al instalațiilor din orașe și dacă aș putea, m-aș teleporta în fiecare în parte, doar pentru a le vedea pe toate. Dar sunt studentă și n-am bani. Îmi place să împodobesc bradul cu ai mei, chiar dacă de obicei durează 3 ore până îl fixează tati în suport. Sunt faine filmele de Crăciun, chiar dacă au niște subiecte de îți vine să plângi, și sunt faine și emisiunile tematice, dacă te uiți cu oamenii potriviți.

Continue Reading

Dragă Doamne-Doamne,

Azi îți scriu pentru că mă simt cam nasol. Și nu prea vreau să vorbesc cu altcineva.

Voiam să-ți mulțumesc. Pentru că mereu ești aici și eu nu bag de seamă decât atunci când rămân singură. Nu mi-ai cerut niciodată nimic și totuși ai râmas lângă mine. Și m-ai ținut de mână. N-am făcut eu prea multe să merit toate astea. Mulțumesc că ai grijă de mine să ajung acasă bine, tot timpul. Și că îmi ești aprope când e întuneric și nicio urmă de civilizație pe străduța mea. Mulțumesc că mi-ai scos în cale numai persoane bune și tâmpite așa ca mine. Că m-ai ajutat să-mi fac prieteni, amintiri frumoase.

Continue Reading

Zile de duminică

M-am trezit azi la 13:00 ca o barosană și încă îmi e somn. Și BANG! Mi-am dat seama că mai ai nevoie și de zile din astea. În care nu vrei să te ridici din pat, în care ai mânca toate dulciurile posibile, în care doar ai sta și ai zace. În care n-ai răspunde la niciun mesaj sau apel, în care tot ce vrei să citești e horoscopul, în care îți e lene și la baie să mergi. My kind of life.

Continue Reading