– ETICHETE –

Uneori mă întreb ce este în mintea celor care poată geacă verde fosforescent pe timpul zilei. Vor să fie în centrul atenției sau pur și simplu le place culoarea aia ciudată? Alteori mă întreb cum pot fi unii atât de nepăsători când calcă sau împing pe cineva în tramvai doar pentru a-şi face loc. Oricum tramvaiele astea vin din 7 în 7 minute, ar trebui să ne călcăm toți în picioare? Alteori mă gândesc cum de sunt unele fete înnebunite după gențile alea din puf negru. Ar putea să-şi cumpere mâncare o lună din banii dați acolo. Nu înțeleg oamenii care își tatuează sprâncenele, care poartă cercei în obraji, care își rad doar jumătate din păr și care poartă bocanci pe 35 de grade.

Apoi îmi amintesc că nu e treaba mea ce le place și ce nu oamenilor.

Continue Reading

– CU OCHII ÎNCHIȘI –

Ea stă în parcul de la Universitate și le dă de mâncare porumbeilor, cu toate că e conștientă că jumătate dintre ei vor rămâne flămânzi. Nu sunt sigură dacă le face un rău sau un bine. Bătrânelul care vine are un buchet de flori în mână. Mă face să mă gândesc că i-l va duce soției sale, dar poate nu mai are de mult așa ceva. Cerșetoarea de la marginea străzii are picioarele murdare și burta goală, dar preferă să-și cumpere țigări de banii pe care îi primește. Nu știu dacă se află în situația de a-și face anumite mofturi. La baie, patru țigănci ascultă muzică și au chef de scandal cu oamenii care așteaptă liniștiți la rând. E ciudat că văd asta fix după o dezbatere în care mi se spune să-i respect pe ceilalți. Bărbatul de la metrou îi pune mâna pe fund unei domnișoare, cu toate că are verigheta pe deget. I-aș rupe degetul cu tot cu ea, dar precis ar mai atinge și fundul altor fete și băgat în ghips.

Continue Reading

– DIN LUMEA CELOR CARE NU CUVÂNTĂ –

Un băiat cu pantaloni de trening noi și abia venit în sală, începe antrenamentele. Stă într-un colț și își lucrează brațele, în timp ce privește fata frumoasă, cu păr lung, care este abordată de un alt băiat. Și-ar dori să fie el ăla, dar nu are curaj să-i vorbească la fel de deschis și nici nu are încredere în el prea mult. O tipă de aproximativ 26 de ani, cu un fard strident pe ploape, privește țintă băiatul la cămașă din fața ei, care flirtează deja cu altcineva. Şi-ar fi dorit să o observe pe ea prima și să vină să-i spună ce bine îi vine rochia atent aleasă pentru el, dar preferă să-l urmărească din umbră.

Continue Reading

– VIAȚĂ DE ÎNCEPĂTOR –

În urmă cu aproape o lună am început practica la PROTV. A fost primul interviu la care m-am încumetat să merg şi m-au selectat din prima, de asta am și dat de băut după ce m-am întors. Chiar dacă nu am mai fost trimisă la știri cum mi s-a spus inițial și am fost mutată la alt departament dintr-o neînțelegere, am decis să nu renunț. Pentru că îmi plăcea când mergeam la redacție și primeam ecuson, cu toate că era pentru vizitatori. Mă simțeam oarecum mândră când deschideam barierele glisante cu el și puteam merge în redacție, iar oamenii de acolo îmi spuneau “Bună ziua!” şi-mi zâmbeau. Mă simțeam ca una de-a lor. Rămâneam cu gura căscată când vedeam jurnaliști de la televizor, cum trec pe lângă mini-biroul meu. Am prins unul dintre ei când făcea un stand-up la intrare și am stat până la ultima dublă, doar pentru că nu puteam să-mi dezlipesc picioarele de acolo.

Continue Reading

– NU ÎȚI E FRICĂ DE EL? –

Cred în Iisus. Mă știe de când eram mică și îl rugam să nu mă asculte la franceză pentru că mă îngrozea ideea că va țipa profesoara la mine. Mă gândesc mereu la El ca la un prieten puțin mai mare și mai departe de mine, dar care mă ascultă atunci când toți ceilalți pleacă. Mai îmi da un şut în fund, o palmă după ceafă, mă mai trezește la realitate, dar mereu găsește o cale de a le rezolva pe toate. Îl iubesc și chiar dacă nu dau semne cum că aş face-o, chiar dacă sunt rea și nesimțită cu oamenii din jur, chiar dacă îmi chinui uneori părinții și nu merg așa des la biserică, tind să cred că e răbdător cu mine.

Continue Reading

În funcție de ce etichetăm oamenii?

Că tot mi se întâmplă numai porcării și nu mă ia nici dracu în seamă (nici măcar la cererile de prietenie de pe facebook n-am succes) m-am gândit la asta: cât de des îi etichetăm pe cei din jur și cât de mult ne place să o facem. Încerc să cred, sper, gândesc că lumea nu-i așa de rea cum spun ceilalți. Că nu există doar blocurile alea dărăpănate pe care le arată la televizor. Că fetele încă ies în oraș pentru muzică și râsete și nu pentru agățat bărbați care le-ar putea fi unchi sau tați. Că n-avem nevoie de prea multe și că nu contează mereu doar un  un păr lung și un spate drept.

Continue Reading