– CE MAI CITIM? –

Teancuri de hârtii colorate. În unele coțuri prețuri ce trec de doi lei. Miros de ziare sau de reviste abia scoase din tipar, amestecat cu miros de metrou, flori de la taraba de lângă sau asfalt. Unele numere ținute în soare, aranjate ca soldații, altele îngrămădite în căsuțe verzi, puse din loc în loc pe bulevarde. Înauntru vânzătorii care mai apucă să răsfoiască un nou număr. Au timp pentru că nu prea trece nimeni în grabă să le ceară ajutorul.Ce se cumpără? Nimic. Ăsta a fost răspunsul mai multor vânzători de la chioșcurile de ziare din București. Vânzători pe care îi vedeam ca pe niște eroi când eram mică pentru că îmi aduceau mereu revistele preferate. Mi-au dat mai multe motive, motive pe care le cunoșteam oarecum, dar mă temeam să le accept: că totul se găsește ușor pe internet acum, că foarte rar rămân cu ziare nevândute, că va fi și mai rău de acum înainte, că nu e interesat nimeni de cărțile bisericești sau cele cu rețete minune date la ziare. Nici măcar revistele de gătit nu mai cuceresc pe nimeni.

Continue Reading