– OANA ȘI COLAJELE –

Oana Barbonie  urmează un master în studii vizuale și face colaje din clasa a XI-a când nu știa ce cadou să-i dea prietenului ei cel mai bun, Mihai. A copilărit la țară, într-un sat la 10 minute de Târgu Jiu și își amintește și acum camera ei, care i se părea că arată ca un colaj. Dacă ar fi să o vadă pe Oana cea de 10 ani, care mergea cu gâștele și citea „Singur pe lume”, i-ar spune că a fost foarte hipster și că nu ar fi trebuit să-i pese de părerea oamenilor atât de mult. Experiența cu Erasmus în Polonia pe când era în anul III la Jurnalism a fost una dintre cele mai frumoase și spune că a trăit acolo cât 10 vieți aici.

Colajele de mai jos îi aparțin.

Fotografie: Romina Banu

Continue Reading

– ACOLO SAU AICI? –

Am venit la București cu 18 ani, 1,60 înălțime și două perechi de pantofi.

Am plecat din Petroșani, un oraș destul de modest, nu o mare frumusețe, dar suficient de liniștit pentru mine. Mi-am lăsat dramele din școală acolo, mi-am părăsit jurnalul cărămidă, am lasat în urmă actorii preferați, cântăreții și poveștile și am venit cu gândul că mă voi schimba puțin. Ca și cum mi-aș face un update la viața pe care o trăiam destul de mecanic și fără să știu prea multe. Dar m-am izbit de ceva ce nu părea tocmai potrivit pentru mine. Nu aveam prieteni pe vremea aia și ca studentă în primul an, habar n-aveam cum să ajung de acasă până la facultate sau cum arata centrul Bucureștiului și ce se găsea pe acolo.

Continue Reading

– SĂRACA ȚARĂ BOGATĂ #3 Timișoara –

Am plecat la Timișoara după ce am scris un articol pe blog cum că nu am fost niciodată acolo. Am plecat cu o oră jumate mai repede, suficient cât să stau la coadă la bilete o oră și douăzeci, suficient cât să nu mai prind loc și să mă ducă mini-căpățâna să plec așa, fără, spunându-mi în gând:

– Momentan am noroc pentru că proprietarul locului meu nu a venit, dar să vezi ce mă întind pe jos când o veni…

Continue Reading

– SARACA ȚARĂ BOGATĂ #2 Brașov –

Am plecat din Sighișoara pe la prânz și am ajuns la Brașov undeva pe la 21:00. Nu mai suportam să stau în tren, mi se părea că-mi amorțise tot ce-mi putea amorți și auzeam numai „U-CI-CI” orice mișcare aș fi făcut. Bineînțeles că am avut întârziere o oră și Cristina, prietena și partenerul meu de excursii nebune plănuite din clasa a XI-a, începuse deja să înjure toată Calea Ferată Română. Am ajuns în gară și ne-am mai luat o cafea, cu toate că nu mai avea niciun fel de efect și simțeam că picăm din picioare, dar la cafeaua de la autonomat cu 1 leu nu mai ai și pretenții. Ne-am luat repede ceva de mâncare din gară și am urcat într-un autobuz care stătea deja în stație. Ne-am urcat ca vacile, fără bilet, și am stat constipată tot drumul, în timp ce mușcam cu grijă din hotdog cât să nu-mi rămână în gât, gândindu-mă la tot felul de scenarii cât să nu primim amendă chiar din prima.

Continue Reading