Taximetriștii aka nesimțiții în mașini galbene.

Sunt câteva chestii pe lumea asta pe care nu le suport. Dincolo de mincinoși, fițoși, francezi și oameni care au prea mulți bani și își bat joc de ei, nu-mi plac TAXIMETRIȘTII. Idioții ăia în mașini galbene care nu respectă ceea ce trebuie să facă și se comportă de parcă ar conduce lumea, nu un căcat de Dacie ruginită. De când mă știu urăsc să plec cu taxiul, nu suport să îl comand și mă doare inima când mi se cer sume de peste 10 lei pe o călătorie, pentru că îmi calculez în gând câte cafele aș fi putut să beau sau câtă ciocolată îmi luam de la Mega de banii ăia.

Am pățit-o nașpa de tot în weekend, când trebuia să ajung acasă la 4 in the morning, iar la 8 să mă trezesc să plec în altă parte. Mi s-a descărcat minunatul telefon și numai aveam nici net, nici aplicație, nici baterie. BRUSC. Așa că am decis să merg la câteva mașini cu beculețul verde de la taxi aprins și să-i rog să mă ducă acasă. Pentru că picioarele mele se transformaseră în furnici umblătoare și abia călcam. Asta pățești dacă mergi la concerte și nu-ți vezi de treabă în weekend-uri.

Așa că am făcut ce face un om normal când iese în oraș. Am deschis portiera fiecărui om din mașina galbenă și l-am întrebat dacă mă duce și pe mine DRACULUI acasă pentru că sunt săracă și îmi e frig de crăp. Bine, nu am zis tocmai așa, dar înțelegeți voi. Oamenii erau drăguți la început, îmi răspundeau cu „Bună seara” și îmi spuneau că sunt liberi să mă ducă. Apoi îmi dădeau bomba:

-Te duc. Cu 5o de lei.

Spuneau asta fetei care iese în oraș cu 30 de lei, bani de intrare, bere și întors acasă. Și ar fi fost o sumă bună, dacă aș fi vrut să vizitez tot sectorul 5, dar eu voiam doar să ajung acasă, fraților. Pentru ce căcat ai un aparat acolo care îți calculeză suma finală pe care omul care intră și-și pune încrederea în tine, trebuie să ți-o dea?! Și asta a continuat încă 30 de minute, pentru că prețurile oscilau între 25 și 50 de lei, deși eu trebuia să plătesc 10.

Nu spun că nu există oameni foarte faini ca taximetriști (cum a fost cel care a cedat și ne-a dus acasă pe mine și prietena mea până la urmă), care mai spun o glumă-două, care sunt mișto și-ți povestesc despre ei, care mai trec pe roșu și se grăbesc pentru că te văd și pe tine grăbit. Ălora chiar vrei să le dai bani în plus să-și ia o bere după. Așa e în orice domeniu până la urmă. Pentru că poți da peste un doctor super sau un avocat mișto sau un vânzător care-ți aranjează cumpărăturile în plasă în timp ce tu încerci să scoți banii.

Dar RESTUL uită că sunt puși acolo să respecte omul care vine. Și pentru a-și face treaba. Înțeleg că viața e de căcat uneori sau că nu ajung banii, pentru că și la mine e la fel. Dar odată ce ți-ai asumat ceva, fă chestia aia cum trebuie. Înțeleg că îți e somn sau că nu suporți unii clienți, ar fi culmea să-i suporți pe toți, dar renunță atunci. Și fă ce-ți place să faci. Nu eu te-am angajat până la urmă. Pentru că avem pretenția ca ceilalți să fie buni și de treabă cu noi, dar când ne vine rândul, uităm asta. Și nu mă refer doar la taximetriști. Am văzut polițiști care treceau cu mașina pe liniile de tramvai sau pe roșu. HI, THERE, OAMENII LEGII! LUPTAȚI ÎMPOTRIVA NEDREPTĂȚILOR ȘI DAȚI AMENZI CELOR CARE FAC ASTA, NU?! 🙂

Nu le doresc nimic rău. Poate doar să pățească și ei la fel într-o zi și să-și dea seama de câteva lucruri.

 

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *