Un pic din toate.

  Ada Mușat sau cameleonul zilelor noastre.

        Ada Mușat are 29 de ani și primăvara aceasta a jucat ca actriță pentru a doua oară. Nu s-a gândit din copilărie că avea să joace vreodată, nu era visul ei să învețe gesturi și replici și nici gândul de a sta în fața publicului nu o impresiona. Îi plăcea să deseneze personaje imaginate și să le dea viață cu mina creionului. Își dorea să facă animații la Walt Disney și să poată să-și construiască proprii eroi, nu doar pe cei pe care îi vedea deja la televizor. Pe când avea 4 ani, desena mobila din sufragerie foarte detaliat, cu toate obiectele de pe ea, cu tot cu domnul care prezenta știrile pe televizor. Până și radioul avea toate butoanele. Decizia de câțiva ani mai târziu, de a da la liceul de arte, sectia grafica, a luat-o singură, dar au încurajat-o și părinții. Simțea că asta i se potrivește cel mai bine. Adora desenele în creion, nu se vedea pictând sau colorând: „Niciodată nu am simțit culorile.”, spune ea.

Ada s-a născut în Mangalia, dar primii doi ani de liceu i-a făcut în Constanța. S-a mutat în București din clasa a XI-a pentru că a reușit să-și convingă părinții că liceul într-un oraș mai mare este de zece ori mai bun. A evitat partea în care le spunea că avea să plece împreună cu cele două prietene ale ei, pentru că știa ca nu i-ar fi aprobat acest moft. „Când am plecat de la Constanța la București, o schimbare mai mare a fost că am trecut de la Black Metal la Electoclash.”.  Muzica îi oferea ce îi oferă și acum: stări de bine și un univers comun cu prietenii apropiați. Tot pe atunci ii placea mult să citească. Mergea pe stradă cu nasul în cărțiile lui Charles Bukowski sau își alegea un loc retras unde să poată citi. Tot atunci îi plăcea și Rebreanu. Are o amintire legată de unul din romanele lui, „Jar”(:„ Am avut un super crush pe o fată de la mine din liceu pentru că arata exact cum îmi imaginasem eu că arată personajul principal din roman, Liana.”) Treptat a reușit să cunoască și orașul și i-a fost mult mai ușor când a intrat la facultate. A studiat Arte Plastice, specializarea foto-video pentru că restul profilelor nu le vedea ca pe ceva interesant și care să i se potrivească , iar ceilalți profesori i se păreau old-school și un pic cu ochelari de cal.

addda

Până să joace în piesa „La institutul schimbării”, Ada a colaborat de mai multe ori cu Paul Dunca, prieten din studenție, performer, activist și coregraf bucureștean. Prima dată când au lucrat împreună a fost într-o piesă de-a lui Paul despre vampiri numită I.C. [progressive work], unde ea juca rolul de mamă a vampirului. În urmă cu doi ani, împreună cu Paul și ceilalți colegi de piesă, au pus cap la cap spectacolul, „The Institute of Change”. Piesa a fost foarte bine primită, așa că decizia de a lucra și la o varianta îmbunătățită în limba română, a fost luată fără prea multe ezitări. Cele doua piese au ca tema principala schimbarea și încearcă să educe publicul în ceea ce înseamnă a fi transgender. Gândul de a juca un rol mai coplex, în varianta spectacolului în limba română, au emoționat-o puțin. Chiar dacă a trebuit să interpreteze rolul unui baiat, Ada nu a luat asta ca pe un efort. Ba mai mult, spune că a crescut odată cu spectacolul. Nu au deranjat-o îngroșarea vocii sau hainele largi pentru că în momentul în care replicile luau viață și putea să transmită ce simțea personajul ei, nu se mai gândea la altceva: „Asta e de fapt actoria, să te transformi în altcineva. Și atunci nu mai trebuie să joci, ești deja tu.”  Cu Paul s-a împrietenit de pe vremea când era în stundeție, dar încă vede în el un prieten bun: „Am tendința ca atunci când plac foarte mult pe cineva să văd acea persoană ca pe un supra om. Și așa a fost și cu Paul. Dar, de cele mai multe ori, mă împrietenesc cu acești Supermen sau Superwomen și nu își pierd din puteri, doar că mă obișnuiesc eu cu ele. ”.

Acum o pasionează tatuatul. Împreună cu fratele ei și-au amenajat un soi de studio acasă unde fac desene pe corp, prietenilor. Recunoaște că vara asta nu a mai tatuat la fel de mult ca înainte, deși a fost un val de oameni care își doreau tatuaje micuțe, însă reintră în priză acum că vine iarna. Are și ea un tatuaj la care ține. Pe una din mâini are desenat un os rupt în jumătate, de dimensiunea unui biscuite cu cereale ,conturat pe margini cu puncte. Desenul vine ca o promisiune, poate, de a nu își rupe niciodată oasele. În copilărie, Ada și-a dorit să devină medic, chiar dacă a renunțat de câteva ori la idee din cauză că se consideră o persoană leneșă : „Îmi place ideea că aș putea să vindec oameni. Mă atrage foarte mult medicina, ustensilele, contactul lor cu corpul uman.”  Asta în contrast cu începutul ei. Primul ei job a fost într-o galerie de artă, unde facea un curs de arte pentru copii, pe diferite teme:  pictură, modelaj, desen, colaj. Se numea Copii Creativi și era diferit de celelalte proiecte similare pentru că îmbina istoria artei cu diferite trucuri de creativitate.  În prezent, însă, este babysitter, din asta își câștigă o parte din bani. Îi sunt dragi copiii și crede că n-ai cum să nu te îndrăgostești de ei. Mai lucrează și la alte proiecte individuale în paralel și face animație pentru clubul Gaia.

Ada se vede la 29 de ani neschimbată. Încă e timidă până reușește să-i cunoască pe ceilalți, până iese din carapace. Încă îi place să deseneze și își face un autoportret de fiecare dată când își schimbă look-ul. Încă îi plac corcodușele verzi și acre sau să-și poarte unghiile mici și cu oja cojită. Încă preferă să meargă în plimbare cu bicicleta și să iasă în locuri mai liniștite. Chiar dacă nu mai ascultă aceeași muzică sau nu se mai îmbracă la fel ca înainte, tot omul de dinainte e: „Sunt foarte cameleon, nu m-am schimbat niciodată radical. Mă adaptez ușor la aproape orice fel de mediu și situație și trec mereu prin mici transformări.” Tot ce vrea acum este să aibă timp să bată la tobe și să facă benzi desenate inspirate din viața și visele ei nocturne. La fel cum visa când era mică.

adda

 

You may also like

1 Comment

  1. Felicitări, Ale! Faci chestii faine! Să nu renunţi niciodată, pentru că o să ajungi departe! Muuuuult succes pe viitor! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *