– VIAȚĂ DE ÎNCEPĂTOR –

În urmă cu aproape o lună am început practica la PROTV. A fost primul interviu la care m-am încumetat să merg şi m-au selectat din prima, de asta am și dat de băut după ce m-am întors. Chiar dacă nu am mai fost trimisă la știri cum mi s-a spus inițial și am fost mutată la alt departament dintr-o neînțelegere, am decis să nu renunț. Pentru că îmi plăcea când mergeam la redacție și primeam ecuson, cu toate că era pentru vizitatori. Mă simțeam oarecum mândră când deschideam barierele glisante cu el și puteam merge în redacție, iar oamenii de acolo îmi spuneau “Bună ziua!” şi-mi zâmbeau. Mă simțeam ca una de-a lor. Rămâneam cu gura căscată când vedeam jurnaliști de la televizor, cum trec pe lângă mini-biroul meu. Am prins unul dintre ei când făcea un stand-up la intrare și am stat până la ultima dublă, doar pentru că nu puteam să-mi dezlipesc picioarele de acolo.

Probabil că din exterior, lucrul ăsta nu e foarte important. Poate nu pare cine-știe ce, dar m-am bucurat la fiecare horoscop scris și la fiecare articol corectat, chiar dacă la un moment dat era să adorm cu nasul pe birou. Poate nu e mare lucru, dar când ești la început, până și faptul că știi parola și poți să te loghezi singur, te bucură. Suntem mulți și mereu ocupați. Însă dincolo de pantofii ăia scumpi, de mâncarea de 5 stele și excursiile scumpe, suntem cam la fel. Și poate pentru o clădire suntem importanți sau pentru un local suntem cunoscuți și toată lumea ar vrea să ne vorbească, dar dincolo de toate astea suntem doar începători care vor să impresioneze.

Nu mi-a fost niciodată rușine că am fost începătoare, cu toate că unii oameni mă făceau să mă simt inferioară. Nu m-ar deranja dacă aș împărți cafele pentru colegii mei de redacție sau dacă aș scrie un articol cap-coadă. Cred că orice lucru vine la tine merită o șansă pentru că știu cât de important este să te descurci în lumea asta agitată. Știu că nu-mi va ridica nimeni o statuie sau că nu mă va lua în serios din prima, dar tocmai aici este farmecul. Vrem ca lucrurile să se întâmple repede și ne grăbim în a deveni oameni responsabili cu propriul salariu și propria casă, dar uităm să ne bucurăm de lucrurile mici.

Mi-ar plăcea să povestesc peste câțiva ani că m-am străduit o grămadă să conving oamenii că merit o șansă. Că am reușit de una singură să găsesc locuri de practică și că m-am rupt degetele doar pentru a face un articol bun. Că mi-a fost greu când nu mă lua nimeni în seamă și nu vedeau nimic în mine. Pentru că astea rămân amintiri frumoase, nu reușita din prima și fără efort. Pentru mine începător nu înseamnă ceva de care să e temi sau să-ți fie jenă. Nimeni nu a fost specialist de la început, nimeni nu a știut din prima lucruri. Tocmai de asta, ar trebui să ne jucăm mai mult și să nu mai luăm lucrurile așa în serios. Pierdem esențialul.

You may also like

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *