depănând: ZIUA ÎN CARE M-AM MUTAT

Am venit în București în urmă cu fix trei ani. Mi-am întâlnit colega de cameră în tren, în timp ce mergeam să-mi confirm locul la facultate și, ca orice om normal care întâlnește o persoană străină în tren, am hotărât să ne mutăm împreună. După două mesaje schimbate la telefon. Încă stăm împreună de pe-atunci și plângem când trebuie să facem cumpărăturile pentru casă știind cât suntem de sărace. Adevărul e că mai degrabă dai banii pe șampanie cu piersici, decât pe Domestos sau soluție de curățat parchetul, nu?

Am plecat din Petroșani ca orice alt tânăr de 18 ani care vrea să înceapă o viață nouă și diferită. M-am mutat cu gândul că voi veni în orașul ăsta mare și agitat, voi scrie și voi câștiga bani pentru asta. Scârț. S-au mai schimbat lucrurile de atunci și până acum, dar cumva, nu cred că am părăsit gândul ăsta. Sau cel puțin așa încerc să mă încurajez când îmi dau seama că sunt mai săracă decât atunci când încă eram studentă. Măcar aveam reduceri la unele lucruri.

Când am venit în București, Gara de Nord mi se părea paradisul. Da, așa țărancă eram. Nu mâncasem de la MC și nu băusem cafea de la Starbucks, așa că în momentul în care le-am văzut, m-am îngrășat vreo două kilograme. Cred că am recuperat toți anii pierduți.

Am găsit apartamentul în care mi-am petrecut cei trei ani de studenție într-o zi (și când spun zi, chiar nu exagerez) luând la rând anunțurile din ziare și ofertele de la agenții. Ba chiar luând blocurile la pas. Din nou, decizie foarte matură, să vii din Petroșani și să te plimbi pe 40 de grade prin zona Eroii Revoluției, fără să ai nici cea mai mică idee dacă vei găsi vreodată o locuință. Nici nu mai știu cum am ajuns prin zona aia. Dar până la ora 19:00 știu că am semnat contractul, iar zona care avea să-mi devină a doua casă părea una potrivită. Aveam un pat mare, un dulap și o masă îmbrăcată în roșu. Ce puteam să-mi doresc mai mult?

La finalul lunii Septembrie m-am mutat. Primele trei zile nu am putut să dorm din cauza liftului care se auzea de parcă începea războiul și mă chemau la salvatul patriei. După zilele astea, am început să-i aud noaptea televizorul vecinului din perete. Așa că mă culcam pe la 04:00 dimineața și mă trezeam la 14:00. Nu mai zic nimic de pat, care mi se părea o saltea enormă cu apă și nici de cameră, care părea un întreg palat. Oho, de m-ați vedea acum în ce sufragerie cu două paturi și trei dulapuri stau.

Când am mers la McDonalds prima dată, am comandat patru sucuri la cele două meniuri cu pui: două pahare de Cola și două doze separate. Nu mă întrebați de ce, nu știu cum mi-a dat atât de mult suc nici până în ziua de azi.

– Îți dau Cola?

– Da.

– Bine.

VREAU SUC, NU TOATĂ FABRICA DE COCA-COLA PE TAVA MEA, TANTI DE LA CASĂ! Mai-mai că mi-l dădea și pe Moș Crăciun la pachet. Probabil mi-a fost rușine să mă cert cu ea, dar așa faci când ești nou în orașul ăsta mare și nu vrei să superi sau să deranjezi pe nimeni. Dozele le-am luat acasă.

Fix după ce am mâncat și băut bine (v-ați prins?), ne-am hotărât să mergem la un concert în Piața Constituției. Nimeriserăm să ne mutăm fix de zilele Bucureștiului, așa că i-am luat pe colega mea de cameră, mama ei și tatăl meu, la pas, până acolo. Văzusem acasă afișul și mă gândeam că ne vom distra trei zile și trei nopți și vom țopăi toată noaptea. Spre surprinderea tuturor, a fost ziua în care m-am simțit ca în Viața cu Louie. Am prins fix momentul în care dezmembrau scena pentru că evenimentul fusese în urmă cu o zi și doar noi și frunzele ne mai gândiserăm să mergem acolo. Ne-am întors acasă înfrânți.

Vorbind-glumind, a fost o perioadă frumoasă din viața mea. Uneori îmi e dor de apartamentul ăla și de 25-ul meu care mă ducea direct la facultate. Un rahat direct că mai aveam de mers 10 minute crunte pe jos. Viața mi-a fost simplă și plină de cine romantice cu fata care mi-a devenit treptat prietenă de încredere, cu hore de ziua mea de naștere, curățenie generală de la 11 noaptea în sus și cu învățat în mijlocul patului pe timpul sesiunii.

Voi cum erați când v-ați mutat?

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *