*Jurnal de Luni*

Mă trezesc cu picioarele reci și puțin debusolată. E prima dată de când m-am mutat și nu mă trezesc la mine, în patul ăla mult prea mare pentru o singură persoană, cu lenjeria abia schimbată. După o seară cu trei pahare de vin, o pizza fierbinte cu Pepperoni și un recital de bârfe cu prietena mea, trebuia să mă gândesc că a doua zi de dimineață voi fi o stafie umblătoare. Am 21 de ani, par de 14, dar când vine vorba de trezitul de dimineață, parcă aș avea 80.  Mă ridic greu din pat, îmi iau hainele de schimb, niște blugi negri, destul de uzați și un hanorac flaușat pe dedesubt.

Mă spăl pe față, dar parcă apa e prea rece și mă ustură pielea. Pun repede pe mine hainele și apoi țip prin casă după ajutor. Prietena mea are și fond de ten, și rimel, așa că face să pară ca la mine acasă tot ritualul de plecat la redacție. Mergem până la mijlocul drumului cu autobuzul, coborâm prea repede, nu găsim să schimbăm, așa că ajungem să luăm metroul. Mă gândesc la începutul zilei mele și sper să nu o continui așa. Ne luăm câte un capuccino de pe drum și dăm de cel mai de treabă tip care mi-a făcut vreodată vreo băutură caldă. Îi pune și sirop de caramel și ne urează o zi bună.

Cafeaua are efect pe tot parcursul zilei. Am un interviu care îmi face bine și încep să-mi doresc să fac mai multe pentru oamenii care-mi dau voie să intru cu bocancii și reportofonul în viețile lor, dar parcă nu știu de unde să apuc totul. E o zi caldă de octombrie, așa că aleg să mă plimb pe bulevardul de la Unirii pe jos. Îmi amintesc de povestirea pe care am învățat-o pentru admitere și zâmbesc, sperând că nu voi avea același destin ca personajul ăla. Mă gândesc ce diferită e viața mea acum față de ce trăiam anul trecut. Și că n-am avut suficienți bani să-mi cumpăr un covrig astăzi. Și că mai am 1,60 lei pe card.

Nu m-aș fi gândit că viața de proaspăt adult e așa complicată.

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *