*Jurnal de Luni*

Mă trezesc cu gândul că e o zi mai lejeră, că nu trebuie să-mi pun ceasul să sune și că voi face un interviu cu o tipă pe care o găsisem pe Facebook pentru proiectul meu despre anxietate. Adormisem repede cu o seară înainte și nu mai apucasem să văd toate mesajele, așa că m-a luat pe mine anxietatea când am văzut că ratasem o zi importantă la redacție. Iau repede o mână de struguri din frigider, o banană și niște tartine de la Belvita cu ciocolată și înfulec de ciudă că niciodată nu sunt în stare să fac lucruri de oameni mari.

Apoi îmi pun laptopul în ghiozdan și agenda lângă și plec la Universitate să iau interviul. E cald afară, iar eu am și vesta de fâș pe mine, semn că nici să mă îmbrac nu sunt în stare. Reușesc să iau interviul și mă hotărăsc să lucrez în continuare la cafenea, însă realizez că nu am încărcătorul la mine și nu pot să-l folosesc. M-aș duce la o piesă de teatru, dar nu am apucat să-mi cumpăr bilet la niciuna.

Primesc un telefon și trebuie să iau o decizie, dar fix la decizii nu sunt bună în clipa asta. Așa că mă hotăresc să merg acasă și mă îndop cu snițele și brânză Almette până explodez, apoi zic că nu o să mai mănânc niciodată atât, dar nici eu nu mă cred. Îmi dau seama câte lucruri se pot schimba într-un an și mă uit la brățara ca de mărțișor pe care o port la mână și pe care am cumpărat-o de la metrou. Mă așez pe jos și încep să scriu și-mi promit că-mi voi spăla părul, apoi mă voi băga în pat, dar nici eu nu mă mai cred.

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *