Mai ușor cu încrederea

Mi s-a întâmplat de atâtea ori să mi-o iau în freză, deci aș putea spune că sunt expertă în așa ceva. Am prostul obicei de a crede că oamenii sunt „de treabă” și nu-mi vor răul. Chestia merge, în unele cazuri. Dar nu știu cum se face că de fiecare dată când spun că am încredere deplină în cineva, poc! Se întâmplă să mă dezamăgească tot ce are picioare și poate să meargă. Și ghiciți cine rămâne ca proasta cu inimioara ca un papuc stors la mașină? HĂ? HĂ?

Viața până la 19 ani m-a învățat să nu mai pun atât de mult suflet și să ignor oamenii proști. Asta m-a învățat, nu înseamnă că mă și țin de regulile ei. Ideea e că nu vrea nimeni să-ți fie bine ție prima dată. Și ar fi oarecum normal pentru că nu te gândești prima dată la vecinul din deal dacă a intrat la facultatea la care îți doreai tu. Te interesează de tine. Și abia apoi îl cauți și pe dobitoc să știi dacă să-l înjuri că ți-a luat locul sau să-ți fie milă de el.

Continue Reading

Etapele examenului sau „ce Doamne-Dumnezeule mi se întâmplă?”.

Iar n-am scris de mult. Și nu că n-aș vrea sau m-a apucat panda, doar că de când am ajuns acasă tot ce am făcut a fost să dorm. Să mor că parcă aș fi la hibernat de fiecare dată când calc aici.

Nu știu dacă am visat sau pur și simplu m-a pocnit o idee, dar în timp ce am aflat unele rezulate de la minunatele examene, mi-am dat seama prin ce am trecut cu sesiunea asta. Cât stres am putut mânca. De asta sunt și așa umflată, poate.

Deci…să începem. Ce pătești în dimineața cu examenul? Cel puțin la mine, așa e.

Continue Reading

Singuri sau nu?

Stând, înfulecând sticksuri ca o lady şi umplând trenul de susan, m-am gândit cât de norocoși suntem. Cât de norocoși suntem pentru că avem oameni lângă noi care ne sprijină, ne ajută, ne fac să radem și ne iubesc. Cât de norocoși suntem că nu trebuie să facem toate lucrurile astea singuri. Nu știu dacă vă gândiți prea des la genul ăsta de chestii, dar e așa frumos sentimentul de a avea pe cineva care să mănânce alături de tine,  să râdă la glumele pe care le faci, să te aștepte la gară, să meargă la film cu tine sau să-ți cumpere dulciuri când ești supărat.

Continue Reading

Din exterior.

Ciquitos, azi o să fiu mai serioasă.

Mă gândeam aseară cum se vede toată prosteala asta cu blogul din exterior. Ce-or crede oamenii care mă citesc despre mine? Ce părere și-or fi făcut? Probabil majoritatea credeți că-s vreo ciudată cu păr roz(din când în când), mereu supărată pe viață, care face numai rahaturi și critică tot ce vede în cale. Poate cei care mă cunosc or zice „I-auzi și la asta! Și la școală nu scotea un sunet.” sau „S-a trezit Aristotel să comenteze.”

Aș putea spune că-s o combinație.

Continue Reading

Învățând.

Când am mers la Mc prima dată, m-am făcut de tot căcatu’. După ce că am ochit cel mai scump meniu, am mai luat și 4 sucuri (din alea mari, cred că și-a făcut aia de la casă cruci când m-a văzut cu ele) pentru 2 persoane. Care nici nu suportau sucul. Concluzia de atunci: nu o mai lăsați pe Ale să cumpere niciodată. Pe moment m-am simțit ca ultimul rahat și au început din alea nasoale: „Că nici un meniu nu-s în stare să comand” „Că desmoșteniți-mă și luați-mi 2 oi să merg pe deal”. Acum dacă stau și mă gândesc, îmi vine să râd. Nu neapărat pentru că mi s-au îmbunătațit calitățile de a comanda ceva, dar…pe bune, frate! Cât de prost să fii?!

Continue Reading

Ce îmi doresc și le doresc

Sunt peste tot. Sunt oameni în costume scumpe sau agitați că nu găsesc o cămașă potrivită pentru a doua zi la birou. Sunt femei care dorm 3 ore și li se văd cearcănele tot mai mult. Sunt mulți cei care nu mai dau pe acasă, nu-și mai văd familiile, nu se mai cunosc, dar își cumpără cea mai scumpă bucată de cașcaval. Sunt persoane cărora le intră tot mai adânc oboseala în piele.

Aleargă de ziua până noaptea. Aleargă toți cum apucă, își fac singuri finish-ul. Uită să-și mai aranjeze părul sau să-și șteargă bocancii. Uneori uită și ce le plăcea, cum le plăcea, la ce oră, ce mâncau dimineața. Resping apelul părinților pentru că sunt ocupați. Uită că-i dor picioarele. Uită persoanele de lângă ei. Uită că-i doare inima. De la ei am învățat că e ușor să uiți chestii.

Continue Reading

Reguli de „anti-îndrăgostit” pentru mujeri.

Pentru că mi-am dat seama cât de handicapate sunt ambele părți când vine vorba de iubire, dragoște și nebuneli, m-am gândit să vă ofer sfaturile mele sincere. O să scriu despre fete prima dată. Pentru că NU ȘTIU CUM, dar de fiecare dată reușiți să visați inimioare numai pentru jegoși, șmecherii liceului/facultății, cântăreți narcisiști, băieți prea mari, bărbați prea în vârstă. Ferească-mă Sfântul că o să ajugeți să câștigați o mașină și un apartament de la ăia de la radio mai degrabă, decât să găsiți persoana potrivită.

Dă faaaack?!

ȘI OARE CINE O SĂ SUFERE, O SĂ SE ÎNCHIDĂ ÎN CASĂ ȘI O SĂ SE PLÂNGĂ TUTUROR PRIETENILOR PÂNĂ LA ÎNNEBUNIRE? Nu că aș fi fost în situația prietenului sfătuitor sau ceva. Fetelor, înarmați-vă. Am venit să vă ajut. Sper să și reușesc.

Continue Reading

Pentru tine.

Când eram la prima mea grădiniță, ceilalți copii nu prea vorbeau cu mine și mă luau la mișto uneori. Nu le spuneam alor mei acasă, sincer nici nu prea mai am amintiri de pe atunci. Habar n-am de ce. Tot ce știu este că m-am supărat într-o zi atât de tare, încât nu am mai mers două luni. N-am mai văzut fețele mironosite care-mi enervau ziua. Rebelă de mică.

Bineînțeles că nu m-au mai primit după. Ce să facă ei cu un așa copil prost căruia nici la grădiniță nu-i plăcea?

Continue Reading