două săptămâni de admitere (11)

Deși admiterea a fost în septembrie și a început primăvara de curând, abia acum m-am adunat să pot să scriu ultima parte din experiența asta. Sunt mai lentă de fel, doar vin din Petroșani.

M-am îmbrăcat la ultima proba a admiterii la UNATC, la fel ca la prima. Speram să am starea pe care am avut-o atunci, să mă simt bine cu ce și cine sunt, indiferent de rezultat. Așa că am mers pe jos cele 20 de minute până la facultate, cu pălăria roșie pe cap și cu melodii din Soy Luna. Asta în timp ce mă întrebam cum va fi, dacă voi muri până acolo, dacă mă vor mușca cei 20 de câini de la casele de lângă. Mă obișnuisem cu drumul până acolo și speram să-l fac mai des.

Continue Reading

două săptămâni de admitere (6)

Am țopăit până acasă și am vorbit la telefon tot drumul. Parcă aveam aripi pentru că de fiecare dată când pășeam, simțeam că zbor. Țin minte și acum că am ajuns acasă și mi-am încălzit repede supa cu găluști ca să ajut gâtul să se recupereze cât mai repede. Aveam nevoie de voce, nu? M-am pus pe notat detalii din filmele pe care le-am văzut și să-mi fac un fel de plan de cum ar trebui să cuprind totul în eseul meu. Urma examenul scris a doua zi. Mi-am luat cărțile și am mai dat cu ochiul peste ele, să-mi amintesc personajele, situațiile sau conflictele. Aveam să trec prin cele mai crunte momente din viață: TREBUIA SĂ NIMERESC 18 GRILE CEL PUȚIN. 18 grile și un eseu, o nimica toată pentru un examen la actorie, nu?!

Continue Reading