două săptămâni de admitere (8)

A urmat atelierul de improvizație, cel de care îmi era cel mai frică. Băusem cafea pentru energie, îmi luasem haine negre și lejere ca să mă simt bine și chiar mă gândisem ce pălărie îmi poartă noroc. Nu de alta, dar să mă descurc mai bine la improvizat. Adevărul e că mereu am idei, dar fix după ce trece momentul și sunt în drum spre casă. Și atunci îmi vine să-mi scot ochii. Am luat pălăria galbenă, cu toate că parcă eram un gălbenuș de ou obosit (la propriu), dar pornisem la drum cu piese din „Soy Luna”, deci nimic nu putea fi rău.

Continue Reading

două săptămâni de admitere (7)

A doua zi am mers să-mi plătesc cea de-a doua taxă și să-mi iau legitimația. Îmi era dor de ea. Apoi, am dat o tură prin mall și mi-am cumpărat câteva tricouri noi pentru zilele de atelier. Am mâncat o supă de linte de la un restaurant libanez și îmi bătea inima atât de tare, încât credeam că o să bubuie. Mi-am pregătit hainele pentru a doua zi, le-am așezat din nou pe cuvertura crem și aspră a canapelei și m-am gândit de multe ori cum va fi prima zi de atelier. Și ce pălărie să-mi iau, bineînțeles.

Continue Reading

două săptămâni de admitere (6)

Am țopăit până acasă și am vorbit la telefon tot drumul. Parcă aveam aripi pentru că de fiecare dată când pășeam, simțeam că zbor. Țin minte și acum că am ajuns acasă și mi-am încălzit repede supa cu găluști ca să ajut gâtul să se recupereze cât mai repede. Aveam nevoie de voce, nu? M-am pus pe notat detalii din filmele pe care le-am văzut și să-mi fac un fel de plan de cum ar trebui să cuprind totul în eseul meu. Urma examenul scris a doua zi. Mi-am luat cărțile și am mai dat cu ochiul peste ele, să-mi amintesc personajele, situațiile sau conflictele. Aveam să trec prin cele mai crunte momente din viață: TREBUIA SĂ NIMERESC 18 GRILE CEL PUȚIN. 18 grile și un eseu, o nimica toată pentru un examen la actorie, nu?!

Continue Reading

două săptămâni de admitere (5)

Ziua primei probe a fost una cu insomnii și bătăi de inimi la 03.00 dimineața. Mi-am pregătit hainele cu o seară înainte și le-am așezat pe canapea, gândindu-mă că se vor îndrepta până dimineață părțile șifonate. Îmi pregătisem și rucsacul cu portofoliul, după ce mai repetasem încă o dată poeziile și mă băgasem sub plapumă. Eram speriată și mă uitam la „Băieți de oraș”, deși era prima dată când făceam asta, de trei ani de când se tot face reclamă la serial.

Continue Reading

două săptămâni de admitere (4)

Nu mai puteam să vorbesc. Aveam și un început de febră, gâtul îmi era ca o floare roșie cu țepi și nasul de parcă stătusem prea mult afară, în frig, și se lipiseră nările. Am încercat cu Tantum Verde, dar parcă mâncam mentosane ieftine fără gust. Am luat Decasept de la farmacie, Paracetamol Sinus, toate sortimentele de ACC. Nu mai zic de ceaiuri și supe ba cumpărate la plic, ba făcute de la zero, de mâinile mele bolnave. Răceala parcă mai rău mă lua. M-a ținut în suspans până duminică, 2 septembrie, când începuse deja să se înțeleagă când salutam sau întrebam persoanele de lângă mine ce fac. Am dat 50 de lei pe un spray de gât și încercam să mă încurajez că va funcționa și că voi putea vorbi.

Continue Reading

două săptămâni de admitere (3)

Aveam gata toate actele. Rămăsesem singură în București și parcă auzeam întruna un ceas ticăind, cu toate că nu am unul. Eram foarte emoționată la gândul că voi face lucrul ăsta, cu toate că îmi îndoisem deja dosarul la un colț. Eram fericită totuși că nu vărsasem cafea sau suc pe el. Aveam gata și repertoriul. Îmi alegeam în fiecare seară câte o poezie de care îmi aminteam că-mi plăcea când eram mică sau pe care o mai făceam la școală. Povestirea am ales-o la fel, dar la monolog încă mai aveam dubii.

Continue Reading

două săptămâni de admitere (2)

Rămăsesem la momentul în care mi-am primit legitimația. Am avut fluturași când i-am simțit textura în mână, cu toate că în poză arătam de parcă eram constipată de 3 zile. Eram în sfârșit unul dintre candidații la UNATC, cam mic de înălțime, cu rădăcinile lăsate prea mult să crească și puțin împiedicat. Bine, foarte împiedicat. Primisem numărul 47 și cred că nici dacă aș fi ghicit numerele la Loto din prima încercare, nu m-aș fi simțit așa fericită cu numărul ăsta.

Continue Reading

două săptămâni de admitere (1)

M-am hotărât în ultimul an ca studentă la jurnalism să mă înscriu la o a doua facultate. Prima dată nu am zis nimănui. Începusem să fac de câteva luni cursuri de teatru, îmi plăcea și mă gândeam fugitiv că ar fi amuzant să fac asta în fiecare zi, nu doar pe timpul weekend-ului.

Continue Reading